Şanţul

A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: „Israel va fi numele tău!”  Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă, a aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. Şi a zis: „Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!” Şi au făcut aşa. Apoi a zis: „Faceţi aceasta a doua oară!” Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: „Faceţi aşa şi a treia oară!” Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!”  şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis  „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!”  (III Regi 18.31-39)

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât orice animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

El a săpat şanţuri în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui. (Iov 28.10)

Iar Israeliţii, văzându-se în primejdie, pentru că poporul era strâmtorat, s-au ascuns prin peşteri, prin stufişuri, printre stânci, prin turnuri şi prin şanţuri; (I Regi 13.6)

Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. (Luca 19.41-44)