Raţiune, sentiment, voinţă. 3.1
Răbdarea 10.2
Răbdarea necazurilor. 7.14
Răbdarea şi ascultarea. 9.15
Rădăcina convingerilor este experienţa. (Nicolae Iorga)
Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte? (Ecclesiasticul 1.6)
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)
Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. (Marcu 4.16, 17)
Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. 3.6
Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8
Discernământul este izvorul şi rădăcina tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Casian)
Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de bază: medic.)
Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă. Grija de economie este rădăcina tuturor virtuţilor. (Geoge Bernard Shaw)
Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. (Apocalipsa 22.16)
Fericirea este rădăcina longevităţii. (Valeria Mahok)
Fericit este acela care a putut să stârpescă lăcomia, rădăcina viciilor. Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul judecăţii de apoi. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. (Matei 13.6)
Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. (Matei 3.10)
Ideile sunt rădăcinile creaţiei. (Ernest Dimnet)
Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. (Ecclesiasticul 3.27)
Întreg umorul îşi are rădăcina în durere. (Richard Pryor)
Înţelepciunea acestei lumi este mama şi rădăcina tuturor relelor. (Erasmus)
Literatura nu există fără virtute. Pentru că literatura îşi are rădăcinile în adevăr, iar adevărul reprezintă virtutea. (Bankim Chandra Chattopadhyay)
Minciuna este un adevăr cu rădăcini strâmbe. (Gerhart Hauptmann)
Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său. (Solomon 12.12)
O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)
Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată. (Solomon 12.3)
Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu recunoască rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba. 7.7
Smerenia este rădăcina şi izvorul tuturor virtuţilor. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al Hristos. (Patericul)
Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5.5)
Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)
Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul. (Psalmi 79.9, 10)