Provocarea

A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu …..  Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin, Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte.   8.9

Dintre toate suferinţele, cele mai dureroase sunt cele pe care ţi le-ai provocat singur. (Sofocle)

E bine să îndurăm răul pricinuit nouă de alţii decât să provocăm noi rău altora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele noastre atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)

Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând. (Mark Twain)

Jurnalismul este capacitatea de a face faţă provocării de a umple spaţiul. (Rebbeca West)

Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a jignit.  12.2

Orice ciocnire provoacă un zgomot sau o scânteie. Zgomotul călăuzeşte, scânteia luminează. (Alexandre Dumas)

Păcatul porneşte din inima omului. Provocarea vine din afară.  5.11