Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. (Socrate)
Alungarea gândurilor proprii. 5.2
Ascultarea de voia proprie, opusă ascultării de Dumnezeu. 2.5
Binele pe care omul îl doreşte, nu rămâne nelucrător în el, ci dumnezeiescul izvor, în oricine s-ar afla el, preface pe cel ce s-a atins de el şi-i împărtăşeşte puterile Sale proprii. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)
Caracterul este proprietatea ce nu se poate preţui. (Samuel Smiles)
Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha)
Caută fericirea în propria-ţi inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află întrânsul. Dacă acolo fericirea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret)
Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. (I Timotei 3.5, 6)
Căderea în propria lumină a minţii este foarte periculoasă. 2.7
Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)
Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)
Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi)
Cel care se roagă poate întâlni în experienţa sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minţi şi lumina imaterială a lui Dumnezeu. 2.7
Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4
Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire)
Doar un prost învaţă din greşelile proprii. Un înţelept învaţă din greşelele altora. (Otto von Bismarck)
Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
E bine să parcurgem propriul drum şi să ne mândrim ce el. (Lauren Bacall)
Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propiile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat. (Sofocle)
Eşecul ne învaţă umilinţa, ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem invincibili. (Hal Urban)
Extraordinarele progrese realizate în domeniul comunicaţiilor reprezintă o serioasă ameninţare la adresa vieţii private. (Earl Warren)
Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli. (Buddha)
Fiecare om trebuie să-şi inventeze propriul drum. (Jean-Paul Sartre)
Frica – neîncrederea arătată faţă de propriul eu. (Sarghis Sakaian)
Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe. (Proverb hindus)
Iubirea dă forţa de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îţi dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să rostească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)
Jurnalismul îşi justifică propria existenţă prin marele principiu Darwinian al supravieţuirii celui mai vulgar. (Oscar Wilde)
Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflecţia propriei feţe. (William M. Thackeray)
Lumina propriei minţi 2.7
Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant)
Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington Carver)
Mintea ta proprie este o încăpere sacră în care nu poate intra nimic decât cu permisiunea ta. (David Mamet)
Minţile mărginite au obiceiul să dea vina pe alţii pentru propriile greşeli. (Honoré de Balzac)
Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau norocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius)
Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. (Paulo Coelho)
Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu)
Niciun duşman nu poate să abată atâta rău ca propriul suflet atunci când se tulbură de nemulţumire sau gelozie. (Părintele Savatie Baştovoi)
Nimic nu ne înşeală mai mult decât propria noastră gândire. (Leonardo da Vinci)
Nu dispreţui sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul lui geniu. (Charles Baudelaire)
Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria lor mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)
Orice om îşi face propriul noroc. (Proverb franţuzesc)
Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9)
Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)
Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)
Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)
Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier)
Renunţarea la voia proprie. 5.1
Să renunţăm a fi propria noastră normă. (Mark-Antoine Costa de Beauregard)
Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. (Nicolae Iorga)
Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin. (Thomas Mann)
Tristeţea conştientizării propriilor păcate. 11.15
Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru ca pe propriul lui tron. 2.1
Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)
Vederea greşelilor proprii. 12.4, 2.9
Vederea păcatelor proprii (în lumina lui Dumnezeu). 6.15
Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni. 8.20