Această luntre a fost născocită de pofta de câştig şi a întruchipat-o agerimea lucrătorului. Ci, o, Părinte, pronia Ta o cârmuieşte, Tu, Care ai deschis cărări în mare şi drum nerătăcitor în volbura valurilor. (Solomon 14.2, 3)
Aripile Soarelui dreptăţii sunt pronia şi judecata. 7.14
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: „Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? (Iov 38.1-5)
Este bine să fim conştienţi că există o pronie dumnezeiască şi că nimic nu se întâmplă în lumea aceasta, fără ca să nu ştie Dumnezeu. (Părintele Sofian de la Antim)
Stăpânul tuturor nu Se va ruşina de nici un obraz, nici nu Se va sfii de vreo mărire, căci şi pe cel mic şi pe cel mare El i-a făcut şi pronia Lui e la fel pentru toţi. (Solomon 6.7)