Privegherea

Dacă vreţi să vă referiţi puţin la rostul privegherii şi al somnului în timpul unui creştin. Cred că rostul privegherii în viaţa creştină, sau al trezviei, este foarte mare. Cineva a spus că: “Noi, occidentalii, suntem activi, iar răsăritenii sunt contemplativi. Voi vă rugaţi mai mult şi noi lucrăm mai mult”. Şi atunci i s-a spus de către un profesor grec care predă în Germania: “Privegherea este contemplaţie sau activitate? Starea de vigilenţă este sau nu activitate?” Şi s-a amânat răspunsul pentru mai târziu. Privegherea este o foarte mare activitate a sufletului. “Privegheaţi şi vă rugaţi” este o activitate. De aceea, sărbătorile mari la noi sunt precedate de priveghere, adică este unită vecernia cu litia şi cu utrenia, ca noaptea să fie cât mai mult redusă, să fie cât mai multă lumină în noapte. Privegherea în Biserica Veche era însoţită de post şi era pregătirea pentru întâlnirea cu Cel care vine, Care este Hristos, Care Se naşte, Care înviază din morţi. Înainte de hirotonie, înainte de sfinţirea unei biserici, obştea începea vecernia şi apoi litia şi utrenia.  ….   Experienţa arată că cine nu priveghează deloc înainte de Sfânta Liturghie, nu poate să trăiască deplin bucuria ei.  ….   (Patriarhul Daniel)

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. (Psalmi 126.1)

 Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume. (II Petru 5.8, 9)

Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri. (Sfântul Serafim de Sarov)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul,  tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Prin post şi priveghere diavolul este dezarmat şi se retrage. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. (Psalmi 101.8)

Privegheaţi şi vă rugaţi.  6.2

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. (Matei 26.41)

Privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului. (Matei 25.13)

Rău este diavolul, o măturisesc şi eu; dar rău luişi, nu nouă, dacă priveghem. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.