Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6
Când nu poţi ocoli primejdia, nu-ţi rămâne decât s-o înfrunţi curajos. (Friedrich Ruckert)
Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de primejdie. (Solomon 21.23)
Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat şi numele Domnuluiam chemat: „O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!” (Psalmi 114.3, 4)
Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? (Luca 8.23-25)
De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.24- 27)
Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19
Dintre toate fiarele sălbatice, cea mai primejdioasă este bârfitorul, iar printre cele domestice e linguşitorul. (Diogene din Sinope)
El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)
Este foarte primejdios să ai de-a face cu oameni deznădăjduiţi. (Walter Scott)
Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6
Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiinţifice, ci li se rezistă cu curajul credinţei. 9.23
Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă. 9.21
Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)
O eroare este cu atât mai primejdioasă, cu cât conţine mai mult adevăr. (Henri Frederic Amiel)
Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)
Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui bătrân este un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaş. (Constantin Alexandru Rosetti)