Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10)
Binele împlinit este pricină de alt bine. (Sfinţii Părinţi)
Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. (Solomon 10.21)
Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput. (Solomon 10.23)
Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)
Cădem uşor în deznădejde din pricina bolilor sau altor neplăceri. 9.14
Cel leneş pune pricini şi zice: „Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat în mijlocul uliţelor”. (Solomon 22.13)
Ci sculându-te, coboară-te şi mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-am trimis. Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit? (Faptele Apostolilor 10.20, 21)
Cum să pricinuieşti suferinţe celor care te invidiază? Să fii bine dispus. (Diogene din Sinope)
Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate. (Ecclesiasticul 27.1)
Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău. (Psalmi 131.10)
Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mâncau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică. (Iov 30.3)
Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)
Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)
E bine să îndurăm răul pricinuit nouă de alţii decât să provocăm noi rău altora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Este mare lucru să fie cineva părinte, căci, chiar când suferă din pricina copiilor, el nu-i urăşte. (Sofocle)
Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs. (Iov 12.4)
Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. (Matei 5.11)
Întăriţi inimile copiilor voştri în frica lui Dumnezeu, pentru ca ele să nu se clatine din pricina smintelilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mai bine să suporţi o insultă, decât să o pricinuieşti tu altcuiva. (Platon)
Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. (Psalmi 26.17)
Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. (Solomon 26.28)
Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. (Psalmi 118.53)
Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept. (Solomon 17.26)
Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău. (Solomon 3.30)
Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)
Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte. (Solomon 26.2)
Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9
Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)
Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea. (Iov 23.17)
Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. (Matei 18.7)