A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero)
Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor. (I Timotei 1.18)
Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi, a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1.24-27)
Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje. (Victor Hugo)
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. (Matei 26.14-16)
Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii, care nu îl aşteaptă. (Woody Allen)
Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Iar eu am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuşi cerând să fie judecat de Cezarul, am hotărât să-l trimit. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu, căci mi se pare nepotrivit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc. (Faptele Apostolilor 25.25-27)
Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 9.62)
Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. (Marcu 14.10, 11)
În multe medii a devenit nepotrivit, aproape obscen, să vorbeşti de Dumnezeu. (Teologul Olivier Clément)
Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)
Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. (Evrei 4.16)
Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul Cuvântului spre folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel)
Succesul este simplu. Fă ceea ce este potrivt, pe calea potrivită, la timpul potrivit. (Arnold H. Glasow)
Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el„. (Facerea 2.18)
Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Miţpa. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor. (I Macabei 3.47-49)
Tăcerea, la vremea potrivită, este o virtute. (Sfinţii Părinţi)
Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)
Unde-i multă ezitare, este greu de ştiut momentul potrivit. (Pindar)
Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)