A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.8)
A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetân-du-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui. (Luca 23.14)
Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta, ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta. (Psalmi 105.4, 5)
Apoi Domnul mi-a spus: „Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde”. (Ieremia 14.11, 12)
Arta – dar adevărata artă – este ţărmuită în graniţele etnice ale unui popor şi este unica graniţă a sufletului unui popor. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)
Arta de a guverna este în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice. (Mihai Eminescu)
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)
Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă. (Matei 26.3, 4)
Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului. (Judecători 20.26)
Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân. (Ecclesiasticul 37.26)
Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în sminteală. 8.19
Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21.25-27)
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit„. (Matei 4.14-16)
Casele memoriale sunt templele unui popor. (Ana Blandiana)
Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el mulţime de popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)
Ce-mi doresc eu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie. (O zicală din popor) Ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dumnezeu tot ţie! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)
Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. (Psalmi 67.31)
Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde. (Solomon 11.26)
Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)
Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească popoarelor, la care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt Domnul„. (Iezechiel 12.16)
Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. (Ioan 11.47-50)
Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. (Matei 27.64)
Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)
Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)
Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon 14.34)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!(Solomon 29.18)
Fiecare popor şi fiecare epocă stă pe umerii vremurilor trecute. (Mihai Eminescu)
Gradometrul cultural al popoarelor e literatura, căci ea reprezintă averea sufletească a lor. (Geoge Coşbuc)
Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană; şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare„. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis: „Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine. … După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa„. (Facerea 17.1-16)
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7.12-16)
Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. (Luca 23.27)
Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzânduse vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. (Luca 8.46-48)
Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului. (Faptele Apostolilor 17.5)
Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El. (Psalmi 99.3)
Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. (Isaia 42.1)
Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)
Ironia te face temut, dar nu popular! (Tudor Vianu)
În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)
În ziua aceea”, zice Domnul, „voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire. (Zaharia 12.4)
Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? (Psalmi 93.7, 8)
Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. (Psalmi 71.4)
La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi. (Isaia 33.3)
Monahii sunt rugătorii naţiunii, rugătorii poporului. (Împăratul Justinian al Bizanţului)
Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta. (Psalmi 3.6-8)
Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)
Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu)
Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Iacob 13.12, 13)
„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor„. (Matei 15.8, 9)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia. (Mihai Eminescu)
Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi! Adunaţi poporul, vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni, aduceţi copiii şi pruncii care sug la sân; să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei! Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: „Milostiveşte-Te, Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi bată joc de ea neamurile!” Pentru ce să se spună printre neamuri: „Unde este Dumnezeul lor?” (Ioil 2.15-17)
Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis: „Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: „Dacă aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi postit voi? Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi? Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela erau locuite?” Zaharia 7.4-7)
Şi a fost lepros regele Ozia până în ceasul morţii lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui şi cârmuirea poporului ţării a ţinut-o Iotam, fiul lui. (Paralipomena 26.21)
Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Matei 4.23)
Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?” – Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. „Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?” Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77.22-25)
Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)
Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)
Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. (Psalmi 9.8)
Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi. (Apocalipsa 10.9-12)
Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi vă înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma. (Daniel 11.31, 32)
Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” (Ieşirea 32.31, 32)
Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. (Luca 7.29)
Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. (Luca 21.38)
Toate popoarele civilizate au respectat femeia. (Jean-Jacques Rousseau)
Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, iar ochii cei mândri îi smereşti. (II Regi 22.28)
Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt. (Ecclesiasticul 9.17)
Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socotelilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)
Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice. (George Orwel)
Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat. (Immanuel Kant)
Un popor fără religie nu poate fi condus decât cu tunurile. (George Washington)
Unirea, Naţiunea a făcut-o! (Mihail Kogălniceanu)
Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală şi ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat„. (Ieşirea 32.1)