Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. (Solomon 10.7)
Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)
Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. (I Corinteni 11.23-25)
Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)
Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. (Psalmi 134.13)
Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului. (Ecclesiasticul 43.11)
În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor. (Ecclesiasticul 11.27)
Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. (Psalmi 15.4)
Nimeni nu este judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării. (Regina Maria a României)
Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea Comoara înţelepciunii)
Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. (Psalmi 24.7, 8)
Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. (Psalmi 19.3)
Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el! (Neemia 13.14)
Postul nu pomeneşte pe nimeni de rău. 2.9
Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)
Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. (Luca 23.42-44)
Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respiraţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. (Psalmi 9.6)
Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. (Psalmi 101.12, 13)