Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Dezvoltă-ţi obiceiul de a fi în permanenţă focalizat asupra unui scop. (Herbert Harris)
Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. (Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)
Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este relativ, trecător şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)
În trândăvie zace o deznădejde permanentă. (Thomas Carlyle)
Nimic nu este permanent cu excepţia schimbărilor. (Heraclit)
Permanenta emoţie a unui om inferior este frica – frica de necunoscut, de complexitate, de inexplicabil. (Scriitorul american Henry Louis Mencken)
Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire. (Norman Vincent Peale)
Prin Sfânta Liturghie noi toţi suntem permanent chemaţi la nunta Fiului lui Dumnezeu. Iar darurile acestei jertfe, veşnice şi netrecătoare, acestei cine de taină sunt preţuite cu scump sângele al Dumnezeului nostru; şi de aceea evenimentele vieţii Mântuitorului nu sunt pentru noi un simplu trecut, de care ne aducem aminte, ci ele sunt permanent prezente şi lucrătoare prin celebrarea cultică prin care le retrăim şi le actualizăm. (Părintele Dumitru Stăniloae)