Avva Pimen către Avva Amon: Dacă nu poti păzi tăcerea e mai bine să vorbeşti după cuvintele bătrânilor, iar nu după cărţi.
Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul care clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică adevărul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure. (Tertulian)
Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său. (Solomon 28.7)
Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste. (Solomon 27.18)
Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4)
Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui. (Solomon 13.3)
Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău. 6.5
Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)
Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)
„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: „Viu este Domnul”, ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
Dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atât el, cât şi neamul lui, ar fi rămas în rai. 2.14
Doamne, Dumnezeul meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)
Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)
E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau de un bărbat iute la mânie decât de un om viclean şi tăcut. (Euripide)
Fii treaz, sfătuieşte-te, păzeşte cele prezente, poartă grijă de cele viitoare. (Sfântul Vasile cel Mare)
Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Harul Sfântului Duh, care-l păzeşte de orice păcat. 2.14
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.28)
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.33, 34)
În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. (Solomon 14..3)
Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)
Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)
Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi mânie, două dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om. 10.7
M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea. (Iov 23.11)
Munca este îngerul păzitor al omului. (Concepcion Arenal)
Păzeşte-mă, Doamne, de vrăjmăşia prietenilor. (Lope de Vega)
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. (Solomon 4.23)
Păzirea poruncilor. 6.5
Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur. (Filipeni 3.2)
Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)
Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Postul păstrează, în cel care-l păzeşte, darurile lui Dumnezeu şi-l îmbracă în haina luminii dumnezeieşti. 6.17
Postul, bun păzitor al sufletului, întemeiere împreună lucrătoare a trupului. 2.9
Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită. (Emile Augier)
Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o păzească, deşi aproape toţi se nasc cu ea. (Hipocrate)
Suferinţa este îngerul păzitor. (Părintele Constantin Galeriu)
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Un bătrân care păzea curmalele: fugiţi de aici gândurile mele cele dinăuntru şi păsările cele din afară. (Patericul)
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)