Păsările

Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? (Isaia 60.8)

Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. (Rabindranath Tagore)

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37)

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)

Inteligenţa fără ambiţie este ca o pasăre fără aripi. (Salvador Dali)

Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pasărea vicleană dă singură în laţ. (Ion Neculce)

Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte. (Solomon 26.2)

Privighetoarea înţeleaptă cântă fiecare cântec de două ori. Ca să nu crezi că nu poate retrăi primul extaz spontan. (Robert Browning)

Sufletul are iluzii, precum pasărea are aripi; e ceea ce îl susţine. (Victor Hugo)

Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari. (Apocalipsa 19.17, 18)

Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc? (Psalmi 54.6)

Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot, să sălăşluiască păsările cerului.  (Marcu 4.30-32)

Un bătrân care păzea curmalele: fugiţi de aici gândurile mele cele dinăuntru şi păsările cele din afară. (Patericul)

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor. (Romani 1.22, 23)