Pământul pe care trăim este poarta cerului. (Sfinţii Părinţi)
A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)
Acela care preferă bunurile pământeşti în locul bunurilor spirituale, le va pierde şi pe unele şi pe altele. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. (Ioan 3.30-32)
Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: „Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? (Iov 38.1-5)
Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.7-9)
Binele e nevăzut, ca cele din cer; răul se vede, ca cele de pe pământ. (Sfântul Antonie cel Mare)
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. (Matei 4.14-16)
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)
Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi. (Robert G. Ingersoll)
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)
Cine vrea, poate să se ridice de la pământ la cer. Nu are nevoie pentru aceasta decât de bunăvoinţă şi de virtute. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul. (Rabindranath Tagore)
Cum am luptat şi am biruit pe vrăjmaşi pentru împăratul pământesc, tot aşa voim şi vom lupta şi pentru Împăratul ceresc, împotriva vrăjmaşilor Lui. (Sfântul Mucenic Tiron, comandantul celor 40 de ostaşi din Sevastia Armeniei. Toţi au primit moarte mucenicească în anul 320)
Cultura este puterea cea mai tare de pe pământ şi o cetate nouă a unităţii naţionale. (Simion Bărnuţiu)
Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat. … (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia)
Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învârte, poate că inchiziţia l-ar fi lăsat în pace. (Thomas Hardy)
Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)
Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. (Matei 9.6, 7)
Deşi corpul vrea să fie pământ în pământ, sufletul vrea să fie cer în cer. (Lope de Vega)
Diavolul se foloseşte de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pământeşti, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)
Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt. (Alexandru Davila)
Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. (Pslami 101.26, 27)
Doar atunci când eşti la pământ realizezi ce forţe nebănuite ai. Abia atunci devii conştient de puterile tale. (Pera Novacovici)
Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)
Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
E mai ieftin să salvăm planeta decât să o distrugem. (Oscar Arias Sanchez)
Fără har, omul este numai pământ şi păcat. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? (Luca 12.56)
Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie. Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea mai grea luptă. (Origen)
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)
Fii împăcat cu sufletul tău şi atunci cerul şi pământul se vor împăca cu tine. (Sfântul Isaac Sirul)
Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul. (Psalmi 76.17)
Gura lumii numai pământul o astupă. (Anton Pan)
Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!” (Daniel 3.6)
Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)
Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13.23)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)
Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca vipera ce se ascunde. (Ovidius)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Iubirea de cele pământeşti (ca lutul). 5.3
În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)
În pământ de m-or băga, nu mă las de legea mea! (Sfântul Atanasie Todoran din Bichigiu, tras pe roată pentru că a refuzat să se lepede de credinţa ortodoxă)
În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi. (Facerea 11.1)
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
Judecata divină ne învaţă cine suntem; sapă adânc în pământ si ne lasă să vedem din ce anume suntem făcuţi. (Charles Haddon Spurgeon)
Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)
Liturghia este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăţia, preotul binecuvintează liturghia care urmează să se desfăşoare. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Lucrurile pământeşti trebuie să le cunoşti pentru ca să le iubeşti. Lucrurile cereşti trebuie să le iubeşti pentru ca să le cunoşti. (Sfinţii Părinţi)
Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea. (Părintele Paisie Olaru)
Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. (Psalmi 70.23)
Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)
Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici, sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu cunosc un mai puternic legământ între două suflete pe pământ – ca taina aceluiaşi păcat. (Octavian Goga)
Nu este biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruie pe sine însuşi şi domneşte asupra patimilor. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)
Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără delege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)
Nu-ţi lega inima ta de casă, în vremea pelerinajului tău pământesc. Niciun om chibzuit nu-şi zideşte casă trainică în timpul când este călător. (Avva Feren)
Numai o ruşine cunosc eu pe pământ şi aceea se cheamă: nedreptatea. (Franz Grillparzer)
Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich)
Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului. (Solomon 17.24)
Oprirea atenţiei asupra lucrurilor terestre ar limita spiritul uman. (Stephen Hawking)
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)
Păcatele se plătesc în cer, greşelile, pe pământ. (Sandro Montalto)
Pământul pe care trăim este poarta cerului. (Sfinţii Părinţi)
„Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)
Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)
Precum şi este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă„; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)
Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)
Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)
Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ. (Părintele Arsenie Boca)
Să trăim pe pământ pentru cer şi în timp pentru veşnicie. (Teologul Vladimir Orlov)
Seamănă şi pe piatră; se va găsi un vânt milostiv, care să ducă sămânţa acolo unde pământul o aşteaptă. (Nicolae Iorga)
Sufletul care a ales cea mai bună vieţuire schimbă pământul cu cerul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)
Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)
Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)
Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)
Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie. (Matei 11.23, 24)
Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)
Timpul tău, orele pe care le petreci pe pământ, reprezintă cea mai importantă avere a ta. Este ireparabil şi de neînlocuit. (Herbert Harris)
Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)
Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)
Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus. (Fericitul Augustin)
Viaţa pământească este o pregătire pentru cea veşnică. 6.8
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. (Matei 6.10)
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)
Zările se află în privire, nu pe pământ. (Angel Ganivet)