A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit Ţie. (Psalmi 79.14-16)
Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut, vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Wats)
Au ieşit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliţilor, şi s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim. Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând ucişi douăzeci de mii de oameni. Lupta s-a întins în tot ţinutul acela şi pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulţi oameni decât a doborât sabia. Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului şi el a rămas spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte. Atunci cineva a văzut aceasta şi a spus lui Ioab, zicând: „Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar„. (II Regi 18.5-9)
Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii, aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta. (Psalmi 82.13, 14)
David văzuse că Saul a ieşit să caute sufletul lui, dar el se afla într-o pădure din pustiul Zif. Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David în pădure şi l-a întărit cu nădejdea în Dumnezeu, zicându-i: „Nu te teme, căci nu te va găsi mâna tatălui meu Saul şi tu vei împărăţi peste Israel, iar eu voi fi al doilea după tine; Saul, tatăl meu, ştie aceasta”. Şi au încheiat ei între ei legământ înaintea feţei Domnului. Apoi Ionatan s-a întors la casa sa, iar David a rămas în pădure. Atunci au venit Zifeii la Saul în Ghibeea şi au zis: „Iată David stă ascuns la noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe muntele Hachila, care vine la dreapta Ieşimonului. (I Regi 23.15-19)
În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul să jure, zicând: „Blestemat tot cel ce va mânca până seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmaşii mei„. De aceea nimeni din popor n-a gustat hrană, ci s-a dus tot poporul în pădure, şi acolo într-o poiană era miere. Şi a intrat poporul în pădure şi a zis: „Iată curge miere„. Dar nimeni nu şi-a dus mâna spre gura sa, căci poporul se temea de blestem. (I Regi 14.24-26)
Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor. (Victor Hugo)
Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit, câte şase sute de sicli pentru fiecare scut, şi trei sute de scuturi mai mici tot din aur ciocănit; câte trei mine de aur intra în fiecare scut; şi le-a pus regele în casa numită Pădurea Libanului. (III Regi 10.16, 17)
Şi el a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!” Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: „Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire„. Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei. De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: „Hai, pleşuvule, hai!” Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii. De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria. (IV Regi 2.20-25)
Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – fericit în pădure unde fiecare copac grăieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)