A te naşte din nou. 5.15, 6.1, 7.17
Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă. Depinde de noi să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru Barna)
Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. (I Corinteni 11.23-25)
Cultura este puterea cea mai tare de pe pământ şi o cetate nouă a unităţii naţionale. (Simion Bărnuţiu)
Dacă mintea se va elibera de tot ceea ce este potrivnic ei, se va odihni şi va afla un alt veac nou şi va cugeta la cele noi şi nestricăcoase. (Sfântul Isaia Pustnicul)
Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)
Diavolul ştie că tinereţea este primăvara vieţii, atunci când toate lucrurile sunt noi şi că tinerii sunt cei mai vulnerabili. (Ezra Taft Benson)
Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viaţă. (Hermann Hesse)
Eşecul este pur şi simplu ocazia de a începe din nou, de data aceasta cu mai multă inteligenţă. (Henry Ford)
Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)
Fiecare treaptă urcată reprezintă un nou altar de jertfă. (Nicolae Iorga)
Îndemnul: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, poate fi adresat şi unuia care consideră că păcatele lui sunt atât de mari, încât Dumnezeu nu-l mai poate ierta. El s-ar traduce: De vreme ce Dumnezeu te-a iertat, iartă-te şi tu, consideră trecutul un capitol încheiat şi începe o viaţă nouă. (Părintele Dan Popovici, Mânăstirea Sfântul Vasile cel Mare, Someşul Cald ) vezi Iertarea de sine
Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)
Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a dărâmat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul Alexander Schmemann)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noul Testament este cea mai bună carte care a fost sau va fi cunoscută în lume. (Charles Dickens)
Nu părăsi un prieten vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Prieten nou, vin nou; lasă-l să se învechească şi-l bea cu plăcere. (Ecclesiasticul 9.10)
O persoană care nu a comis niciodată erori nu a încercat niciodată nimic nou. (Albert Einstein)
Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou. (Solomon 19.19)
Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă. (Martin Luther King)
Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii, ale moşirii noastre la o viaţă nouă. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci când, după această <<Liturghie a înălţării >>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Rugăciunea, o cale nouă, alta, ori de câte ori păşim pe ea. 3.4
Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre! (Psalmi 80.3)
Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. (Apocalipsa 21.1-4)
Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. (Marcu 1.23-28)
Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. (Matei 27.60)
Viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog 12.9
Zis-a Domnul iarăşi: „Bagă-ţi mâna în sân!” Şi când a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră. Şi i-a zis din nou Domnul: „Bagă-ţi iarăşi mina în sân!” Şi şi-a băgat Moise mâna în sân; şi când a scos-o din sân, iată, era iar curată, ca tot trupul său. (Ieşirea 4.6, 7)