A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă. (Matei 19.25, 26)
Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: „Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat„. (Matei 8.17)
Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme si nici starea necesară să-i judece pe ceilalţi. 11.8
Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10.1)
Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune. (Sfântul Ioan Damaschin)
Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)
Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. (Părintele Arsenie Boca)
Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)
Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât Dumnezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Omul este mare, abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu virtuţile. (Augustin Păunoiu)
Să nu părăseşti rugăciunea din grija neputinţei, nici măcar o singură zi, până mai răsufli, ci auzi pe cel ce zice: Când sunt slab, atunci sunt tare. 1.1
Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)
Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. (Matei 4.23)
Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. (Luca 17.1, 2)
Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi permită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a neputifăcut-o El. Neputinţa de a mă ridica la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumnezeu între noi? …. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu)
Unde este crucea, de acolo fuge răutăciosul satana, ca un neputincios. (Avva Dorotei)
Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1
Va depărta de la tine Domnul Dumnezeul tău toată neputinţa şi nici una din bolile cele rele ale Egiptenilor, pe care le-ai văzut şi le ştii, nu va aduce asupra ta, ci le va trimite asupra celor ce te urăsc pe tine (Deutoronumul 7.15)