Moartea Domnului s-a făcut moarte morţii. 4.11
Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoaşterea nemuririi sale. 7.6
Moartea este a vieţii în aceeaşi măsură ca şi naşterea. (Rabindranath Tagore)
Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii. (Michel de Montaigne)
Moartea este distanţa care ne lipseşte pentru a-L atinge pe Dumnezeu. 11.13
Moartea este o apă pe care trebuie s-o trecem. 11.13
Moartea este sfârşitul firesc al vieţii şi nu o pedeapsă. (Cicero)
Moartea este trecerea de la un mod de viaţă la alt mod de viaţă. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Moartea este un examen dizgraţios, la care toţi candidaţii sunt admişi. (Paul Claudel)
Moartea este un prieten, care ne şopteşte cele despre Dumnezeu. 11.13
Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă. (Haruki Murakami)
Moartea prietenilor este începutul morţii tale. (Mihail Sadoveanu)
Moartea şi învierea 7.6, 11.22
Moartea şi învierea lui Hristos 10.20, 11.14
Moartea sufletului este păcatul. 11.14
Moartea, despărţirea de Dumnezeu şi întoarcerea la Dumnezeu. 11.13
A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri. (Sfântul Teotim al Tomisului)
Adevărata fericire e să găseşti idealul pentru care merită să trăieşti sau să mori. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele. (Marcu 14.64, 65)
Adam a greşit şi a murit, Hristos n-a greşit şi totuşi a murit. 11.14
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. (Ioan 5.24, 25)
Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.(Ioan 8.51)
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa. (Matei 16.28)
Biserica este locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. (Sfântul Efrem Sirul)
Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie de înviere şi de viaţă veşnică. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Bucuria morţii 7.6
Ca cei morti să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poţi să te mântuieşti. 11.2
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. (Matei 4.14-16)
Calomnia nu atinge niciodată mediocrităţile, care mor de ciudă că trăiesc ignorate. (Honoré de Balzac)
Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)
Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)
Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. (Tobit 12.9)
Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”. (I Corinteni 15.53-55)
Căderea este “păcatul firii” sau “moartea firii”. (Sfântul Maxim Mărturisitirul)
Călcând pe moarte, ajungem la Dumnezeu. 11.13
Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Când nu mai eşti copil, ai murit de mult. (Constantin Brâncuşi)
Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam, prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)
Când se va slobozi mintea de toată nădejdea din lumea văzută, să ştii că a murit în tine păcatul. (Sfântul Isaia Pustnicul)
Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? Cel care ai înviat pe mort din morţi şi din locaşul morţilor cu cuvântul Celui Preaînalt. (Ecclesiasticul 48.4, 5)
Cei trei doctori de pe insulă, cei mai renumiţi, au venit să mă vadă. Unul a mirosit ce am scuipat eu, al doilea a pipăit cu mâna ce am scuipat şi al treilea m-a ascultat în timp ce scuipam. Primul a spus că sunt mort, al doilea că sunt pe moarte, al treilea că o să mor. (Frederic Chopin)
Cei vii nu-i pot învăţa nimic pe cei morţi; dimpotrivă, cei morţi îi învaţă pe cei vii. (Chateaubriand)
Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)
Cine a ştiut să trăiască, trebuie să ştie şi să moară. (Henryk Sienkiewicz)
Cu cât mai grabnic vom muri, cu atât mai grabnic Îl vom vedea pe Dumnezeu. 11.13
Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate face rău, nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. … (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia)
Cunoaşterea are două momente mari: momentul morţii şi momentul învierii. 7.6
Curajul te conduce în ceruri; frica – la moarte. (Seneca)
Dacă ai multe fapte bune, poţi uşor să-ţi acoperi cu ele păcatele; dar dacă eşti gol de fapte bune, fiecare păcat îţi face o rană de moarte. Ca să nu se întâmple asta, să ne înarmăm cu fapte bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare la orice pagubă până pe patul de moarte, această forţă este iubirea. (Poetul bengalez Rabindranath Tagore)
Dacă în lume este mai întâi viaţa şi apoi moartea, în Biserica lui Hristos este întâi moartea şi apoi viaţa. (Fericitul Augustin)
Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)
Dacă trăieşti fără disciplină, mori fără demnitate. (Herbert Harris)
Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (IV Regi 13.21)
De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (Romani 5.12-14)
De ce trebuie să murim? 11.22
De morţi nu te teme, ci de vii fugi şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. (Avva Chiru)
Decât să te temi de moarte, mai bine te-ai teme de o viaţă nepotrivită. (Bertolt Brecht)
Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. (Matei 27.64)
Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. (Matei 9.24, 25)
Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute. (Ramon Gomez de la Serna)
Deşi de moarte straşnic ne ferim, totuşi un sfert din viaţă noi dormim. (George Byron)
Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul, o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. (Psalmi 33.19, 20)
Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu ţepuşe înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul)
Dorinţa nemuririi 1.1
Drumul de la orbire la vedere trece prin moarte. 11.13
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Dumnezeu se află de cealaltă parte a morţii. 11.13
După aceea a zis Domnul către Moise: „Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi staţi la uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe!” Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cortului adunării. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, şi stâlpul de nor a stat la uşa cortului adunării. (Deutoronomul 31.14, 15)
După părerea mea, pesimistul ar fi un venin de moarte. (George Baruţiu)
E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov)
Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul vieţii, nu un sfârşit.(Herbert Harris)
Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304)
Eu în lume las o dâră/ De o carte tăinuită/ Care face după moarte/ Toată viaţa mea, vădită. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)
Există un singur caz de deznădejde pură. Al condamnatului la moarte. (Albert Camus)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)
Fiecare ar trebui să se teamă de a muri până ce nu a făcut ceva care va trăi. (Proverb englezesc)
Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! ( Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)
Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând. (Mark Twain)
Fugi de moarte, dai de înviere. (Poetul Ioan Alexandru)
Generosul dăruieşte, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)
Hristos a plătit cu moartea pentru Adam, ca să-l izbăvească. 11.14
Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti. (Luca 22.33, 34)
Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei 26.33-35)
Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)
Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete. (Psalmi 32.18)
Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte. (Ioan 20.18)
Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. (I Corinteni 15.51-53)
Indiferenţa este mai abominabilă decât ura sau moartea. (Michelle Rosenberg)
Indiferenţa este paralizia sufletului, o moarte prematură. (Anton Pavlovici Cehov)
În această lume, o majoritate ruşinoasă moare de foame din cauza unei minorităţi neruşinate. (Hasier Agirre)
În ce te găseşte moartea, în aceea te duci în lumea cealaltă. (Patericul)
În clipa morţii îţi dai seama cum trebuia trăită viaţa, însă e prea târziu pentru a mai face ceva. (Sfinţii Părinţi)
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.2)
În Orient, a muri este o etapă a vieţii, în Occident, a trăi este o etapă a morţii. (Eise Osman)
În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)
În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Întâlnirea cu moartea, cea mai tulburătoare spaimă. 11.22
Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Jertfa nu vrea moarte pentru moarte, ci moarte pentru viaţă. (V. Jankélévitch)
La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.(Solomon 11.7)
Mai bine o moarte demnă şi eroică, decât un triumf necinstit şi mârşav. (Giordano Bruno)
Mai bine să mori în picioare decât să trăieşti în genunchi. (Emiliano Zapata)
Mai rău decât moartea nimic nu se întâmplă, iar moartea n-o poţi ocoli. (Mihail Lermontov)
Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Meditează mai des asupra morţii, şi nu vei mai dori nici cinste, nici slavă, nici bogăţie, nici alte întâietăţi şi plăceri lumeşti. (Ignatie, episcopul Caucazului)
Milostenia, unită cu postul, izbăveşte de moarte. 10.11
Murit-a tatăl lui şi este ca şi cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui şi-a lăsat după sine. (Ecclesiasticul 30.4)
N-am apărut întâmplător, nu trăim întâmplător, nu murim întâmplător. 11.22
Nădejdea învierii o cunoaştem prin taina morţii. 11.13
Ne temem de moarte pentru că nu mai primim jertfa lui Hristos. 11.13
Neîncrederea în adevăr aduce moarte, după cum încrederea în adevăr aduce viaţă. (Pitagoreanul Filon, autorul cărţii “Despre Moise”)
Neînţelegerea morţii vine dintr-o neîntelegere a vieţii. 7.6
Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului)
Niciodată nu ştii ce e viaţa până când nu mori. (Charles Dickens)
Niciodată nu ştii ce înseamnă viaţa, până când nu mori. (Robert Browning)
Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. (Psalmi 48.7-9)
Nimeni nu este judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării. (Regina Maria a României)
Nobleţea este un monument al virtuţii, nemuritoare ca şi gloria. (Luc de Clapiers (Vauvenargues))
Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte. 6.15
Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Solomon 23.13, 14)
Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Nu există nimic sigur în viaţa unui om cu excepţia faptului că trebuie să moară. (Eschil)
Nu mai trăiesc eu (Ap. Pavel), ci Hristos trăieşte în mine. 1.10, 11.13 (Galateni 2.20)
Nu murim întâmplător, ultimul cuvânt nu-i apartine morţii, ci lui Dumnezeu, autorul ei. 11.22
Nu trebuie să vă temeţi de moarte; ea nu este decât un scurt popas. (Pitagora)
Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea Comoara înţelepciunii)
Păcat spre moarte este tot păcatul nepocăit. Chiar de s-ar ruga un Sfânt pentru un asemenea păcat al altuia, nu e de auzit.(Sfântul Marcu Ascetul)
„Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)
Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. (Ecclesiasticul 4.30)
Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea. (Ecclesiasticul 22.9)
Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii, ale moşirii noastre la o viaţă nouă. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Haşdeu)
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)
Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală. (Pablo Picasso)
Prin moarte ne-am despărţit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem la Dumnezeu (cu Hristos). 11.13
Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. (Ion Luca Caragiale)
Prudenţa este duşmana de moarte a realizărilor măreţe. (Michel de Montaigne)
Relicvele morţilor sunt preţioase, dacă în timpul vieţii ţi-au fost dragi. (Emily Brontë)
Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)
Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. (Psalmi 48.17, 18)
Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ. (Părintele Arsenie Boca)
Se tem de moarte numai cei care nu cred în înviere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina a adus la creştinism 150 de filosofi păgâni şi pe Porfirie Stratilat împreună cu 200 de ostaşi. Toţi au primit moarte mucenicească. În calendarul creştin-ortodox sunt prăznuiţi pe 25 noiembrie.
Suferinţa este moartea patimilor. (Sfinţii Părinţi)
Sufletul omului este nemuritor şi nepieritor. (Platon)
Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. (Luca 15.23, 24)
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)
Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. (Coloseni 1.18)
Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi. (Matei 28.2-4)
Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. (Ioan 11.25-27)
Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39)
Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit. (Faptele Apostolilor 12.23)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Taina botezului este o îmbrăcare în moarte, în moartea lui Hristos pentru a învia cu El 11.13
Taina morţii 11.13
Taina morţii este o taină a iubirii lui Dumnezeu. 11.13
Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)
Trăieşte ca şi când ai muri mâine. Învaţă ca şi când ai trăi veşnic. (Mahatma Gandhi)
Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)
Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, un scriitor bisericesc din secolul al treilea)
Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui să conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)
Ultima împlinire, dincolo de moarte. 5.17
Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi. (Solomon 21.16)
Un om senin în faţa morţii este un om care are conştiinţa lui Dumnezeu. 11.9
Un ziar este cherestea făcută flexibilă. Este cerneală transformată în cuvinte şi imagini. Este conceput, se naşte, creşte şi moare de bătrâneţe într-o singură zi. (Jim Bishop)
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9.44)
Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Solomon 14.12)
Viaţa este doar o clipă şi moartea la fel. (Friedrich von Schiller)
Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Ciliciei, când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.)
Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru care de o sută de ori, de-ar fi cu putinţă, sunt gata a muri. (Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana, torturată şi decapitată pentru că nu s-a închinat la idoli)
Vreau să mor creştin! (Sfântul Martir Matei Brâncoveanu, înainte de a fi decapitat. Era fiul cel mai mic al Sfântului Martir Constantin Vodă Brâncoveanu)