Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. (Solomon 12.17)
Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Marcus Fabius Quintilianus)
Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui. (Matei 26.63-65)
Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. (Faptele Apostolilor 1.21, 22)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)
Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. (Psalmi 26.18)
Ochii şi urechile sunt martori răi, celor care au suflete barbare. (Filosoful Heraclit)
O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36)
Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci când, după această <<Liturghie a înălţării >>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. (Apocalipsa 6.9)
Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. (Faptele Apostolilor 7.58)