Mândria 11.8
Mângâierea în necazuri 5.18
Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!” (Psalmi 125.1, 2)
Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.17, 18)
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)
Doamne, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, robul tău, şi căutând din înălţimea cea sfântă a Ta, dă-mi tărie şi putere în ceasul acesta, pentru ca să rabd durerile acestea şi să-mi răsplătesc cu sângele meu greşeala. Căci mă lepădasem de Tine, Făcătorul şi Stăpânul meu. Acum îmi pare rău de aceasta şi mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc preasfânt numele Tău şi-mi pun sufletul meu pentru Tine, iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmaşii Tăi şi să se ruşineze. Căci Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat. (Sfântul Sfinţit Mucenic Iacob Persul, condamnat la moarte prin decapitare)
E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania)
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4)
Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru, având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. (Faptele Apostolilor 4.36, 37)
Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea, că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)
Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)
Omul se tămăduieşte cu iertare, cu dragoste, cu mângâiere. 10.16
Prezenţa mângâietoare a Duhului Sfânt 3.4
Prietenia este una din mângâierile vieţii. (Gala Galaction)
Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.18)
Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. (Ioan 14.16-18)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1