Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie? Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El! Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!” (Iov 25.4-6)
Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său. (Psalmi 103.20)
Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele. (Confucius)
Lăudați-L pe El soarele și luna, lăudați-L pe El toate stelele și lumina. Lăudați-L pe El cerurile cerurilor și apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit. (Psalmi 148.3-5)
Mulți sunt lacomi să știe când va avea loc următoarea eclipsă de lună, sau să afle ce este cu petele din soare, dar de norii păcatului din viața lor nu se neliniștesc deloc. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creștinism în secolul trecut)
Odată m-am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne Și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și ca luna întocmită în veac și martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36)
Oamenii sunt ca Luna: nu-și arată decât o față. (Arthur Schopenhauer)
Și luna, totdeauna exactă, însemnează lunile și împarte timpul. (Ecclesiasticul 43.7)
Și m-am uitat când a deschis pecetea a șasea și s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s-a făcut ca sângele, și stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul își leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul și toți munții și toate insulele s-au mișcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)
Și s-a dus vestea despre El în toată Siria, și aduceau la El pe toți cei ce se aflau în suferințe, fiind cuprinși de multe feluri de boli și de chinuri, pe demonizați, pe lunatici, pe slăbănogi, și El îi vindeca. (Matei 4.24)
Și se vor teme de Tine cât va fi soarele și cât va fi luna din neam în neam. (Psalmi 71.5)
Și zicând: Doamne, miluiește pe fiul meu că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. (Matei 17.15)
Vorba celui cuvios este totdeauna cu înțelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna. (Ecclesiasticul 27.11)
Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta ieșirea ta de acum și până în veac. (Psalmi 120.6-8)