Am stat lângă multe persoane care și-au dat sfârșitul, am stat lângă mulți muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toți, invariabil toți, cereau o clipă în plus de viață, ca să-și rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i știm numele.) Este cutremurător! Și spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poți face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. (Psalmi 102.1)
Credința dă stabilitate și sens vieții lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun și bogat. Când trece peste el o încercare a vieții, nu se năruie, ci crește. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutățile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depășite. (Ernest Bernea)
Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înflorește mai mult cel dinlăuntrul lui. (Patericul)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu știți ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin, la spovedanie)
Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povețele mele pleacă-ți urechea ta! Nu le scăpa din ochi, păstrează–le înlăuntrul inimii tale, căci ele sunt viață pentru cei ce le pun în faptă și doctorie pentru tot trupul omenesc. (Solomon 4.20-22)
Iscodit-au fărădelegi și au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului și în adâncimea inimii lui. (Psalmi 63.6, 7)
Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru. 10.7
Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. 2.3, 2.6, 5.5
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-și cunoască starea lăuntrică și să știe la ce treaptă a ajuns, și astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, și câte îi mai rămâne de făcut până la împărăția cerurilor. (Sfinții Părinți)
Lumina care strălucește în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică și mai adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceață, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii și a plăcerii care-l copleșește, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârșirii, curat și liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. (Psalmi 142.4)
Pe monahul cel din afară îl realizează mulți, dar pe monahul cel dinlăuntru îl realizează puțini. 1.8
Pentru că a asuprit fără milă pe săraci și a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaște pacea lăuntrică și el nu va scăpa nimic din toate câte prețuiește. (Iov 20.19)
Pleacă urechea ta și ascultă cuvintele celor iscusiți și inima ta îndreapt-o spre știința mea. Este plăcut dacă tu le păstrezi înlăuntrul tău. O, de-ar sta toate pe buzele tale! (Solomon 22.17, 18)
Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător și lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului. (Solomon 20.30)
Sfânt este acela care s-a curățit lăuntric cu desăvârșire. (Sfântul Macarie Egipteanul)