Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi. (Psalmi 38.16-18)
Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu disprețuiești pe nimeni și să primești necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)
Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paște pe ei și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7.17)
Când ne spovedim e bine să folosim săpunul pocăinței și izvorul lacrimilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125.5, 6)
Cele mai frumoase cântări ies din cele mai amare lacrimi. (Sfinții Părinți)
Credința dă stabilitate și sens vieții lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun și bogat. Când trece peste el o încercare a vieții, nu se năruie, ci crește. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutățile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depășite. (Ernest Bernea)
Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. (Mihai Eminescu)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)
Darul lacrimilor. 10.18
Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?” (Psalmi 41.3)
Fericit este sufletul care iubește smerenia și lacrimile și care urăște gândurile cele rele. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi și, ca și cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea. (Ecclesiasticul 38.16)
Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el și i-a zis: „Întoarce-te și spune lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoșul tău: Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrimile tale; te vei vindeca și a treia zi te vei duce în templul Domnului; și voi mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani și din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta o voi apăra pentru Mine și pentru David, robul Meu!” (IV Regi 20.4-6)
Lacrimile invizibile sunt cel mai greu de șters. (Terri Guillemets)
Lacrimile sunt în stare să stingă și focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Lacrimile sunt puse între minte și trup, ca semne în trup, pentru așezarea minții. (Sfântul Isaac Sirul)
Lacrimile sunt vorbele sufletului. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)
Lacrimile vin din suflet; și nu din creier. (Leonardo da Vinci)
Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi și amintiri. (Oscar Wilde)
Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi și ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură? (Psalmi 79.6)
Nebunul scoate ochii cu dojenile lui și darul celui pizmaș face ochii să lăcrimeze. Mai înainte ca să vorbești, învață, și mai înainte de boală te îngrijește. (Ecclesiasticul 18.18)
Nimic nu apropie și unește atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu judeca aproapele! Nu știi de ce a păcătuit și nici nu cunoști întoarcerea lui cu lacrimi. 9.1
Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. (Psalmi 6.6)
Pe Dumnezeu L-am cunoscut mai bine printre lacrimi. (Victor Hugo)
Pentru ce ai făcut răul și n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor scula asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baștovoi)
Postul, calea pocăinței și ziditor al lacrimilor. 2.9
Rugăciunea nerisipită naște umilință, plâns și lacrimi. (Patericul)
Să nu te înalți când verși lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un șuvoi, zi și noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)
Sunt, oare, ochi mai frumoși decât aceia plini necontenit de lacrimi? (Sfântul Vasile cel Mare)
Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]
Și, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. (Luca 7.38)
Trândăvirea este îndepărtată prin lacrimi. (Evagrie Ponticul)