Înverșunarea

Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere. (Voltaire)

 Comunismul a lucrat cu înverșunarea drăcească și violentă să izgonească pe Hristos din viața noastră și să crească atei liberi-cugetători și indiferenți. Și au rămas încă urme, răni încă nevindecate de credința noastră. (Părintele Constantin Voicescu)

 Iată că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește, Iuda, sărbătorile tale, împlinește făgăduințele tale, că nu va mai trece pe la tine dușmanul cel înverșunat! El este cu totul pierdut! (Naum 2.1)

 Și a grăit către mine îngerul care vorbea cu mine: „Vestește aceasta: „Așa zice Domnul Savaot: Sunt plin de zel față de Ierusalim și față de Sion; dar este puternică mânia Mea împotriva neamurilor trufașe! Căci Eu Mă întărâtasem doar puțin, dar ele s-au înverșunat în rele„. (Zaharia 1.14 15)

 Și pe când se băteau cu înverșunare, s-au arătat vrăjmașilor din cer cinci bărbați străluciți, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc și acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmașilor aruncau săgeți și trăsnete. Deci învălmășindu-se, pentru că nu vedeau, și tulburându-se, cădeau în sabie. Și s-au omorât douăzeci de mii cinci sute de pedestrași și șase sute de călăreți. (Macabei 10.29-31)