A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten știe să te asculte, poate să te ierte și să te înțeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greșești. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă și surdă)
Această virtute (discernământul) este numită în Evanghelie “ochiul și luminătorul trupului” și la ea se referă Mântuitorul când spune: Luminătorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Sfântul Ioan Casian)
Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna„. Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului, de nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor. (Ieșirea 10.21-23)
Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului. Înțeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut și eu că aceeași soartă vor avea toți. (Ecclesiastul 2.13, 14)
Atunci v-ați apropiat și ați stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer și era negură, nor și întuneric. Iar Domnul v-a grăit de pe munte din mijlocul focului; și glasul cuvintelor Lui l-ați auzit, iar fața Lui n-ați văzut-o, ci numai glasul I l-ați auzit. (Deutoronomul 4.11, 12)
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. (Matei 4.14-16)
Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de lege e ca întunericul și ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. (Solomon 4.18, 19)
Că mie acum păcatele mi s-au făcut zid întunecat între mine și Dumnezeu. (Avva Ammoi)
Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. (Psalmi 17.31)
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh. (Filipeni 6.12)
Când orgoliul străluceste prea tare, orice înțelepciune se întunecă. (Paulo Coelho)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Cel ce blesteamă pe tatăl său și pe mama sa stinge sfeșnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)
Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune. (Ecclesiastul 11.8)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și sminteală nu este în el. Iar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. (I Ioan 2.10, 11)
Ciuda întunecă gândirea. (Proberb aromân)
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moștenirea, slava și odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, și chiar dacă ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuți de tristețe. 1.1
Dacă înlăturăm întunericul din noi, vom vedea că Dumnezeu există. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte. (Psalmi 138.12-14)
Dreapta-socoteală este făclie în întuneric și luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)
Educația este mișcarea din întuneric spre lumină. (Allan Bloom)
Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minții și asupra sentimentelor umane este devastator. Așa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârșit, ne întunecă judecată și ne înșeală mintea, dar după ce a fost săvârșit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă și rușinoasă ne chinuie mereu și ne umple de rușine. (Din emisiunea “Cuvântul care zidește”)
El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric. (Iov 26.10)
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. (Ioan 8.12)
Fericiți cei ce cred, ei merg în lumină, eu merg în întuneric. (Vasile Conta)
Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul și ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata și preaînalta Lui Față, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa și întunecata noastră minte înflorește la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoștința cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. 2.7, Luca 11.35
Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul
al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)
Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 8.12)
Iar Saul – care se numește și Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
În fața iubirii, groaza și întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. (Facerea 1.1-3)
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! (Matei 6.22, 23)
Mă așteptam la fericire și iată că a venit nenorocirea; așteptam lumina și a venit întunericul.(Iov 30.26)
Neștiința dă naștere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea față de adevăr. Cunoștința este deci luminare; ea alungă neștiința și ne dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15
Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă. (Iov 28.3)
Omul este deopotrivă măreție și umilință, cer și pământ, vremelnicie și nemurire, moștenitor al pământului dacă privește pe cele de sus, dar și moștenitor al întunericului dacă privește doar spre cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viața veșnică; ci în viața veșnică luăm doar lumina credinței și a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinței, a ceea ce am trăit ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău și faptea rea lasă în suflet pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup și se prezintă în fața lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune și în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinții Părinți ai Bisericii au interpretat acest «ochi sufletesc», de care vorbește Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conștiința omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine și rău, între întuneric și lumină, între păcat și sfințenie. Dacă această conștiință este luminată de credință, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)
„Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. (Matei 4.15-17)
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Răul este lipsa binelui, așa cum întunericul este lipsa luminii. (Sfântul Ioan Damaschin)
Sufletul mort este scos din împărăția cerurilor și îngropat în întunericul iadului. 6.1
Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Și a fost așa. (Facerea 1.14)
Și am zis: „Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”. Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei. (Psalmi 138.11, 12)
Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei 22.12-14)
Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos„. (Efeseni 5.11-14)
Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. (Psalmi 17.13)
Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul. Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc? Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu. (Psalmi 54.5-7)
Trimis-a întuneric și i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge și a omorât peștii lor; scos-a pământul lor broaște în cămările împăraților lor. (Psalmi 104.27-29)
Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu! (II Regi 22.29)
Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii. (Lucian Blaga)
Un om bun poate face dintr-o zi întunecată o zi luminată. (Sfinții Părinți)
Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Isaia 5.20)
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. (Psalmi 142.3)
Înțelepciunea 2.14
Înțelepciunea duhovnicească 4.4