Întristarea

 Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Pentru ce te-ai întristat și pentru ce s-a posomorât fața ta? Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!” (Facerea 4.6, 7)

 Auzind Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. (Luca 18.22, 23)

 Bucuria trebuie să existe, chiar și în întristări. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

 Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit. (Psalmi 34.13)

 Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăși aceasta, că v-ați întristat după Dumnezeu, câtă sârguință v-a adus, ba încă și dezvinovățire și mâhnire și teamă și dorință și râvnă și ispășire! Întru totul ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

 Când te afli în lărgime să nu te bucuri și când te afli în necazuri să nu te întristezi și să nu le socotești pe acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac și din neam în neam, prin cruce și moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

 Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simțurilor și întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simțirii și bucurie sufletului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

 Dacă îmbrățișăm virtutea, nimic nu va putea să ne întristeze. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtășește de ea, să disprețuiască toată plăcerea trecătoare și toată osteneala și întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

 Iubește-ți sufletul tău și-ți mângâie inima ta și departe de la tine gonește întristarea, că pe mulți i-a omorât întristarea și nu este folos întru ea. (Ecclesiasticul 30.23, 24)

 Întâmplarea dureroasă face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu, și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

 Întristarea cea după Dumnezeu aduce mântuirea. (Sfântul Vasile cel Mare)

 Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

 Întristarea după Dumnezeu 11.15

 Întristarea pentru păcatele noastre. 1.3

 Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feței este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)

 Mila este întristarea de bunăvoie pentru necazurile străine. (Sfântul Grigorie de Nazians)

 Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smerește și Cel care înalță. (Ecclesiasticul 7.12)

 Nu te întoarce de la cei ce plâng, și întristează-te cu cei întristați. (Ecclesiasticul 7.36)

 Nu trebuie să ne întristăm când pățim ceva rău, ci când facem ceva rău. (Sfântul Vasile cel Mare)

 Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăție celui ce o rabdă. (Sfântul Marcu Ascetul)

 Pocăința e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăința nu este un accent de remușcări și autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieți pe Sfânta Treime. Căința nu înseamnă privirea în jos la imperfecțiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să privești nu ceea ce n-ai reușit să fii, ci ceea ce poți încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

 Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăiește oare tatăl meu?” Frații lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinși de frică. Apoi Iosif a zis către frații săi: „Apropiați-vă de mine!” Și ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ați vândut în Egipt. Acum însă să nu vă întristați, nici să vă pară rău că m-ați vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieții voastre. (Facerea 45.3-5)

 Și regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Și îndată trimițând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

 Trebuie să punem și diagnoza gândurilor pătimașe, prin care se săvârșește păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

 Tristețea de fericita întristare. 11.15

 Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Iisus i-a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. (Matei 19.20-22)