A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru și din ale tatălui nostru și-a făcut toată bogăția aceasta”. Și căutând Iacov la fața lui Laban, iată nu mai era față de el ca mai înainte. Atunci Domnul a zis către Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, în patria ta, și Eu voi fi cu tine!” (Facerea 31.1-3)
A petrece (a cheltui) timpul are conotația unei finalități, este fără întoarcere. (Herbert Harris)
Adu-ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână. (Iov 10.9)
Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt. (Din rugăciunile de la Rusalii)
Astăzi se înalță și mâine nu va mai fi, căci s-a întors în țărâna sa și planurile lui au pierit. (I Macabei 2.62)
Atunci Iov s-a sculat și-a sfâșiat veșmântul, s-a ras pe cap și, căzând la pământ, s-a închinat, și a rostit: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Și întru toate acestea, Iov nu a păcătuit și nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1.20-22)
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. (Psalmi 50.9, 10)
Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, așa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. (Solomon 26.11)
Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui și se poartă cu fiecare după purtarea lui. (Iov 34.11)
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (II Petru 2.21, 22)
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple deDuhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. (Luca 1.15, 16)
Cât este de mare milostivirea Domnului și mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu își va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său și nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceți-vă aminte ce-a pățit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Cei care nu se amăgesc cu vorbe deșarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie și, sprijiniți pe experiența vieții, să mărturisească cinstit rolul ei unic în dezvoltarea societății omenești. (William James, fiziolog, psiholog și unul dintre cei mai vestiți pedagogi de peste ocean)
Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuțile, săvârșește un păcat anevoie de iertat; dar rugăciunea și milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. (Luca 6.29, 30)
Dar întorcându-ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. (Psalmi 103.30-32)
Dar mințile lor s-au învârtoșat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos; ci până astăzi, când se citește Moise, stă un văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)
De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: „Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec” Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)
De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu: pocăiți-vă și vă întoarceți de la toate nelegiuirile voastre, ca necredința să nu vă fie piedică. (Iezechiel 18.30)
De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ține tare la minciună și nu vrea să se întoarcă? (Ieremia 8.5)
De la cel în lipsă nu-ți întoarce ochiul și nu da loc omului să te blesteme. (Ecclesiasticul 4.5)
De la sublim la ridicol nu e decât un pas. (Napoleon Bonaparte, la întoarcerea din campania din Rusia)
De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a pregătit și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. (Psalmi 7.12)
Din pricina banilor, mulți au păcătuit și cine caută să se îmbogățească își întoarce ochiul de la dreptate. (Ecclesiasticul 27.1)
Discernământul este cale de întoarcere pentru cei rătăciți. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dumnezeu face sărbătoare cerească din întoarcerea păcătoșilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)
După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe Moise, și Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian: „Scoală și întoarce-te în Egipt, că au murit toți cei ce căutau sufletul tău!” (Ieșirea 4.19)
Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. (Matei 5.39)
Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în același timp, Evanghelia iertării păcătosului pocăit și a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)
Frații mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr și-l va întoarce cineva, să știe că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui își va mântui sufletul din moarte și va acoperi mulțime de păcate. (I Petru 5.19, 20)
Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu și a-și întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. (Ecclesiasticul 10.11)
Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit. (Arthur Schopenhauer)
Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale și frâul Meu buzelor tale și te voi întoarce pe calea pe care ai venit! (Isaia 37.29)
Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă. (Psalmi 118.37)
Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feței Lui și împuținează sminteala ta. (Ecclesisticul 17.20)
Întoarce-ți ochii de la femeia frumoasă și nu-ți opri privirea la frumusețea străină. Cu frumusețea femeii mulți s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. (Ecclesiasticul 9.8)
Întoarceți-vă cu mintea și inima voastră spre cer și nu veți fi prinși de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii; judecățile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. (Psalmi 18.8, 9)
Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. (Luca 17.3, 4)
Mai înainte de boală smerește-te, și în vremea păcatelor arată întoarcere. (Ecclesiasticul 18.21)
Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean. (Matei 12.43-45)
Moartea, despărțirea de Dumnezeu și întoarcerea la Dumnezeu. 11.13
Multe necazuri și rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viață și din adâncurile pământului iarăși m-ai scos. (Psalmi 70.23)
N-am postit și am fost alungați din rai. Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai. 6.9
Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumești, pentru ca atunci când se întoarce acasă ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimeni nu disprețuiește un hoț pentru că a furat ca să-și astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă înapoi înșeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)
Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi. (Matei 7.6)
Nu întârzia a te întoarce la Domnul și nu amâna din zi în zi. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului și în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. Nu te încrede în avuțiile câștigate pe nedrept, că nimic nu-ți vor folosi în ziua judecății. (Psalmi 5.8-10)
Nu judeca aproapele! Nu știi de ce a păcătuit și nici nu cunoști întoarcerea lui cu lacrimi. 9.1
Nu te întoarce de la cei ce plâng, și întristează-te cu cei întristați. (Ecclesiasticul 7.36)
O, de v-ați întoarce și v-ați pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos și o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)
Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naște din pământ și se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relația cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relație cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich)
Păcatul este un bumerang pe care știi când îl arunci, dar nu știi când se întoarce și te lovește în cap. (Robert Frost)
Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine? (Psalmi 12.1)
Pocăința este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinții Părinți spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor și persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăința însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate și de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veșnice și astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Pocăința, întoarcerea către Dumnezeu. 8.2
Pocăința, singura cale de întoarcere la Dumnezeu. 11.6
Primii creștini au înțeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalțe la Cer, acolo unde S-a înălțat și Hristos. Ei au mai înțeles că această înălțare este condiția însăși a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundați în viața cea nouă a Împărăției; și atunci când, după această «Liturghie a înălțării», ei se reîntorceau în lume, fețele lor reflectau lumina, «bucuria și pacea» acelei Împărății, și erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Prin moarte ne-am despărțit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem la Dumnezeu (cu Hristos). 11.13
Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda și nu-ți întoarce fața ta de la cel sărac. (Psalmi 4.4)
Să învățăm ce înseamnă să mergi la Liturghie pentru că vrei să te întâlnești cu Hristos, nu să îi judeci pe cei mai slabi ca tine și să învățăm ce înseamnă să te întorci în lume cu aceeași gingășie cu care Dumnezeu are grijă de ea. (Teologul Alexander Schmemann)
Sionul va fi răscumpărat prin judecată și locuitorii săi care se vor întoarce la credință, prin dreptate. (Isaia 1.27)
Și a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte. (Luca 22.31-33)
Și când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean. (Matei 12.43-45)
Și de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. (Luca 10.6)
Și Domnul l-a pus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, și i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)
Și Domnul va bate Egiptul, îl va lovi și apoi îl va vindeca. Și ei se vor întoarce la Domnul și El se va îndupleca și îi va tămădui. (Isaia 19.22)
Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. (Matei 26.51, 52)
Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. (Matei 2.11, 12)
Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. (Luca 23.28-30)
Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. (Luca 24.9)
Și mi-am întors privirea să văd înțelepciunea, nebunia și prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)
Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16.22, 23)
Și să nu zici: Mila Lui este mare, va curăți mulțimea păcatelor mele. Că mila și mânia de la El sunt și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui. Nu întârzia a te întoarce la Domnul și nu amâna din zi în zi. (Ecclesiasticul 5.6-8)
Viitorul este trecutul care se întoarce pe altă poartă. (Arnold H. Glasow)