Când spunem că Dumnezeu este iubire, spunem că El se comunică pe Sine la infinit. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Cel mai mare mister al infinitului este existența Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Levi)
Credința este indefinitul în infinit. (Lev Tolstoi)
Cunoașterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranța trebuie să fie în mod necesar infinită. (Karl Popper)
Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puțin crezând în el și câștigă la fel de puțin necrezând.
Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câștigă viața veșnică crezând în El și pierde un bine infinit dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)
Doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia omenească. Și nu sunt sigur în legătură cu primul. (Albert Einstein)
Dumnezeu e de infinite ori infinit mai presus de energiile tale. (Sfântul Grigorie Palama)
Este de ajuns un dicționar pentru a conține toate cuvintele. Dar gândirii îi trebuie infinitul. (Alexandr Sergheevici Pușkin)
Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transformă în punct și atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)
Frumusețea este doar imaginea sensibilă a Infinitului. (George Bancroft)
Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite. (Thomas Carlyle)
Infinit mai puternice decât rațiunea și știința sunt ignoranța și nebunia. (Anatole France)
Infinitul! Nicio altă întrebare nu a mișcat vreodată atât de profund spiritul uman. (David Hilbert)
În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite. (Maurice Rondel)
Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 și 9.1) nu înseamnă o desființare a eului propriu, nu înseamnă o negare a identității proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gândi, de a vorbi și de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existență egoist într-un mod de existență generos, trecerea de la o viață centrată pe eul propriu la o viață atentă la nevoile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe înțeles. Dar, mai ales, lepădarea de sine înseamnă a nu mai centra viața noastră în noi înșine, ci a descoperi pe Hristos ca fiind centrul vieții noastre. De ce. Pentru că numai iubirea infinită și eternă a lui Hristos poate mulțumi dorul de iubire nesfârșită și viață veșnică a omului. Dacă centrăm viața noastră pe lucruri trecătoare și limitate, ne limităm libertatea spirituală. Dacă ne unim însă cu iubirea veșnică și nelimitată a lui Dumnezeu, ajungem la libertatea de a iubi veșnic, pentru că suntem iubiți veșnic. Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milostivă, în iubire smerită, generoasă față de familie, față de semenii noștri, față de oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea și ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)
Neștiința noastră este infinit mai mare decât știința. (Isaac Newton)
Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)
Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har. (Nicolae Manolescu)
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)
Rugăciunea utilizează gândurile, puterea mentală și inteligența creatoare de care dispunem împreună cu Inteligența Infinită a Spiritului Suprem. (Herbert Harris)