A luat cele șapte pâini și pești și, mulțumind, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimilor. Și au mâncat toți și s-au săturat și au luat șapte coșuri pline, cu rămășițe de fărâmituri. (Matei 15.36, 37)
Care om, îndestulat cu hrană îmbelșugată și trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)
Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit și se jură pe dumnezei care n-au ființă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. (Ieremia 5.7)
Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura. (Psalmi 15.11)
Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cît îți trebuie, ca nu cumva să te saturi și s-o verși. (Solomon 25.16)
Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înantea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. (Luca 15.17-19)
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)
Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. (Luca 6.21)
Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)
Fraților, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul și înfrânarea este bogăția sufletului.(Patericul)
Frica de Dumnezeu duce la viață și ne îndestulăm fără să fim loviți de nenorocire. (Solomon 19.23)
Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent și nu satură; în timp ce sublimul este relativ, trecător și violent. (Henri-Frédéric Amiel)
În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron. Și au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame”. (Ieșrea 16.2, 3)
Lingușirea umflă, dar nu satură. (Lope de Vega)
Milă fie-vă de mine, aveți milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă prigoniți cu urgia lui Dumnezeu și nu vă mai săturați de carnea mea? (Iov 19.21, 22)
Nelegiuitul se va sătura de căile sale și omul bun de roadele sale. (Solomon 14.14)
Nu te sătura cu pâine și nu vei pofti vin. (Amma Singlitichia)
Omul bine-crescut se îndestulează cu puțin și în așternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. (Ecclesiasticul 31.21)
Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri. (Iov 14.1)
Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. (Solomon 14.23)
Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine. (Psalmi 131.15)
Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)
Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale și din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine și dreptatea Ta celor drepți la inimă. (Psalmi 35.8-10)
Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline. (Matei 14.20)
Unul dă mereu și se îmbogățește, altul se zgârcește afară din cale și sărăcește. Cel ce binecuvintează va fi îndestulat, iar cel ce blesteamă va fi blestemat. (Solomon 11.24, 25)