Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Și aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. (I Corinteni 7.4-6)
Fuga de răutate, exercițiul cel mai la îndemână în timpul postului. Răutatea este o dispoziție internă a sufletului de a face rău, opusă bunătății. Termenul a fost folosit de mai multe ori vizând oameni și lucruri în Noul Testament. Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înțelege prin răutate grija, munca și necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, așa ca să nu mai adăugăm și grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii și cu lucruri spirituale. Nu numai vicleșugul este numit răutate, ci și cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)
În multele tale îndeletniciri nu te ține de lucrurile zadarnice, că ți s-au descoperit destule din cunoștințele omenești. (Ecclesiasticul 3.22)
Îndeletniciți-vă cu rugăciuni neîncetate. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. (Ecclesiastul 3.1)
Și dacă vă va chema Faraon și vă va zice: „Cu ce vă îndeletniciți?” Să-i răspundeți: „Robii tăi am fost crescători de vite din tinerețile noastre până acum, și noi și părinții noștri„, ca astfel să vă așeze în pământul Goșen. Căci pentru Egipteni este spurcat tot păstorul de oi. (Facerea 46.33, 34)
Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. (Psalmi 13.1)