După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii și albastre și de vison, iar pe ea a închipuit heruvimi. (II Paralipomena 3.14)
Eu nu pot cinsti pe zeii voștri surzi și muți, închipuiți prin metale, piatră sau marmură și cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul și Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat și decapitat, anul 307)
Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi, nu ca ștergere a necurăției trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, și se supun Lui îngerii și stăpâniile și puterile. (I Petru 3.21, 22)
Imaginația nu este o simplă închipuire. (Maurice Leblanc)
Mândria încearcă să-și închipuie o lume și să trăiască în ea. Smerenia primește lumea așa cum a zidit-o Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)
Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiți, feciori mincinoși, care nu voiesc să asculte de legea Domnului, care zic proorocilor: „Voi nu vedeți!” Și văzătorilor: „Nu ne proorociți pedepse, ci spuneți-ne lucruri măgulitoare, proorociți-ne închipuiri amăgitoare! Dați-vă la o parte din cale, nu ne împiedicați în drum, luați din fața noastră pe Sfântul lui Israel!” (Isaia 30.9-11)
Și în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profețit în numele lui Baal și au dus în rătăcire pe poporul Meu Israel. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceștia fac desfrânare și umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredința sa; toți sunt pentru Mine ca Sodoma, și locuitorii lui ca Gomora. De aceea, așa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin și le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeții Ierusalimului s-a întins necredința în toată tara. Așa zice Domnul Savaot: „Nu ascultați cuvintele proorocilor, care vă profețesc, că vă înșală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, și nimic din cele ale Domnului. (Ieremia 23.13-16)
Și toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, și au fost scrise spre povățuirea noastră, la care au ajuns sfârșiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11)
Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului. (Marcu 4.30-32)
Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu. Cei ce nu știu, mai amarnic decât cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvnește sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio șansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate își găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Trecutul este în amintire, viitorul – în închipuire. (Sri Nisargadatta Maharaj)
„Tu, fiul omului, închipuiește-ți două drumuri pe care trebuie să treacă sabia regelui Babilonului; acestea amândouă trebuie să plece din aceeași țară; apoi închipuiește-ți o mână, închipuiește-o în cetatea Babilonului, de unde pleacă drumurile. Închipuiește drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva cetății Raba, a fiilor lui Amon și împotriva lui Iuda, împotriva Ierusalimului celui întărit, pentru că regele Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde încep două drumuri, și stă să ghicească: scutură săgețile, întreabă terafimii și cercetează ficatul. (Iezechiel 21.19-21)
Țineți dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-ați văzut nici un chip. Să nu greșiți dar și să nu vă faceți chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfățișeze bărbat sau femeie, sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, sau închipuirea vreunei jivine, ce se târăște pe pământ, sau închipuirea vreunui pește din apă, de sub pământ; sau, privind la cer și văzând soarele, luna, stelele și toată oștirea cerului, să nu te lași amăgit ca să te închini lor, nici să le slujești, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer. (Deutoronomul 4.15-19)