A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: „Au venit frații lui Iosif„. Și s-a bucurat Faraon și slujitorii lui. Și a zis Faraon către Iosif: „Spune fraților tăi: Iată ce să faceți: Încărcați dobitoacele voastre cu pâine și vă duceți în pământul Canaan; și luând pe tatăl vostru și familiile voastre, veniți la mine și vă voi da cel mai bun loc din țara Egiptului și veți mânca din belșugul pământului„. (Facerea 45.16-18)
Dacă februarie este încărcat de zăpadă, o vară frumoasă se prevestește. (Proverb enlegleesc)
Iar în toată țara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, și tatăl lor le-a făcut părtașe la moștenire, lângă frații lor. Și Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Și Iov a murit bătrân și încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)
Ironia este încărcată de subînțeles: ea spune una, dar dă de înțeles (cui pricepe) altceva.(George Pruteanu)
Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum și acela de a nu fi împovărat conștiința altora. (Eusebiu de Cezareea)
Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naște din pământ și se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relația cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relație cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich)
Prezentul este încărcat de viitor. (Gottfried Wilhelm von Leibniz)
Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre. Iar sutașul se încredea mai mult în cârmaci și în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel…. Și fiind tare loviți de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura. (Faptele Apostolilor 27.9-18)