Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Astăzi se înalță și mâine nu va mai fi, căci s-a întors în țărâna sa și planurile lui au pierit. (I Macabei 2.62)
Așa sunt uneltirile vrăjmașului: Ne urcă prin înșelăciune la mare înălțime, ca să ne coboare de acolo, în adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălța ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă și vasilisc vei păși și vei călca peste leu și peste balaur. (Psalmi 90.11-13)
Cel ce se înalță împotriva oamenilor, se va înălța și împotriva lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cine nu cade nu se poate înălța. (Lucian Blaga)
Cine se va înălța pe sine se va smeri, și cine se va smeri pe sine se va înălța. (Matei 23.12)
Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul. Că de la Cel Preaînalt este leacul și de la rege va lua dar. Știința doctorului va înălța capul lui și înaintea celor mari va fi minunat. (Ecclesiasticul 38.1-3)
Credința este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realități nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credință, proorocii au văzut mai dinainte și au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credință, ei au prevăzut și prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea și înălțarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Cultura este arta înălțată la un set de credințe. (Tom Wolfe)
De Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalțe întru sine. (Psalmi 65.6)
Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)
Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon 14.34)
Fiecare iertare este o înălțare către Dumnezeu. 5.13
Filosofia este lucrul cel mai mare și mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalțe până la
Dumnezeu și să ne apropie de El, iar sfinți sunt cu adevărat sunt numai aceia care-și deprind mintea cu filosofia. (Sfântul Justin Martirul și Filosoful)
Hristos, prin naștere, nu a pierdut nimic din ce era, și pogorându-Se la noi vrea să ne înalțe la El. (Fericitul Augustin)
Iertarea este veșmântul care acoperă orgoliile și mândriile nemăsurate. Iertarea ne smerește, iertarea ne înalță. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este! (Psalmi 98.5)
Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri. (Psalmi 93.2)
Înțelepciunea înalță capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari. (Ecclesiasticul 11.1)
Nebunul, când râde, își înalță glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)
Nimic nu înalță mai mult în lume decât măsura și modestia. (Epictet)
Nimic nu înalță pe cineva mai sus spre slavă, ca o conștiință totdeauna curată și veghetoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smerește și Cel care înalță. (Ecclesiasticul 7.12)
Nu căuta să te înalți defăimând pe alții. (în Mahabharata)
Nu te fățărnici înaintea oamenilor, și buzelor tale ia aminte. Nu te înălța, ca să nu cazi și să aduci necinste sufletului tău. (Ecclesiasticul 1.28)
O asemenea poziție a trupului ajută și sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalțe spre cele de sus. Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare și să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbințeală și de extaz, de la care este numai un pas până la înșelare de sine și amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în liniște, smerenie și umilință; trebuie să dăm trupului poziția celui atârnat pe cruce, iar nu poziția celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)
Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)
Omul smerit e acela care nu găsește în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine e iubirea pe care celălalt i-a dat-o și cuvântul pe care celălalt i l-a scris în suflet și care îl înalță în mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Orice înălțare îmi dă de gândit, deoarece cred că după ea poate veni căderea. (Petrarca)
Oricine se va înălța pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește se va înălța. 8.13
Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță. (Mihai Eminescu)
Precum vrabia zboară și rândunica se înalță în văzduh, tot așa blestemul fără pricină nu nimerește. (Solomon 26.2)
Primii creștini au înțeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalțe la Cer, acolo unde S-a înălțat și Hristos. Ei au mai înțeles că această înălțare este condiția însăși a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundați în viața cea nouă a Împărăției; și atunci când, după această «Liturghie a înălțării», ei se reîntorceau în lume, fețele lor reflectau lumina, «bucuria și pacea» acelei Împărății, și erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Prin ascultare omul se înalță și capătă ochi ascunși pentru înțelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie văzut și aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baștovoi)
Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)
Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creștem, ne înălțăm și ne mântuim. (Părintele Dumitru Păduraru)
Rugăciunea este singura ce ne poate înălța la cunoașterea lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Rugăciunea ne arată că umilința înalță, iar nu coboară pe om. (Petre Țuțea)
Să nu te înalți când verși lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Să nu te înalți întru inima ta pentru că înțelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii. (Sfântul Marcu Ascetul)
Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minții ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalță mintea către Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Sunt cuvinte care se înalță ca flacăra și altele care cad ca ploaia. (Marie d’Agoult)
Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță. (Nicolae Iorga)
Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3.14, 15)
Și tu, Capernaume: N-ai fost înălțat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție. (Matei 11.23, 24)
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța. (Luca 18.14)