Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Atingerea de Dumnezeu este o trezire, trezire la sine, trezire la El. Nu există atingere de Dumnezeu în afara acestei treziri. Nu există Dumnezeu-pentru-mine în afara acestei treziri. (Henri Le Saux)
Caută fericirea în propria-ți inimă. Nu căuta nimic în afară de suflet, totul se află într-însul. Dacă acolo fericirea nu există, atunci nu o vei găsi nicăieri. (Mitropolitul Filaret)
Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? (Psalmi 17.34)
Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care să aibă grijă de toate și căruia să-i dovedești că judecățile Tale sunt totdeauna drepte. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 12.13)
Ce folos ai să cunoști ce se află în afară, dacă pe tine însuți nu te cunoști? (Sfântul Isaac Sirul)
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)
Dacă un om nu este smintit, poate fi vindecat de orice nebunie în afară de vanitate. (Jean Jacques Rousseau)
Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? (I Corinteni 6.18, 19)
Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 8.12)
În luptă poți pierde totul, în afară de onoare. (Niccolò Machiavelli)
Înțeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuții. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Mai bine să stai afară, decât să fii dat afară. (Mark Twain)
Nebunul se uită în casă din ușă, iar omul cel învățat stă afară. Semn de om prost este a asculta la ușă; iar cel înțelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)
Nefericitul nu are nicio altă doctorie în afară de speranță. (William Shakespeare)
Nimic nu este mai sărac decât o minte care, fiind în afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu. (Filocalia)
Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteți găsi pace în lume. O puteți găsi numai în inima voastră, atunci când ea se deschide. (Paul Ferrni)
Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat. (Ecclesiasticul 13.13)
Oasele mele ies afară din piele și nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile. (Iov 19.20)
Omul nu se gândește la celălalt, nu iese din sine și se învârte mereu împrejurul său. Iar atunci când se învârte împrejurul său se are drept centru pe sine, nu-L are pe Hristos. Este în afară de axul care este Hristos. Ca să ajungă să se gândească la celălalt trebuie mai întâi ca mintea lui să fie la Hristos. Atunci se gândește și la aproapele și după aceea se gândește și la animale și la toată făptura. (Părintele Tudor Peiu)
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)
Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce în sine o dezordine si o suferință … (Părintele Dumitru Stăniloae)
Scopul artei nu este să reprezinte aparența exterioară a lucrurilor, ci semnificația lor interioară. (Aristotel)
Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, așa trebuie să fie creștinul 2.13
Și deșteptându-se temnicerul și văzând deschise ușile temniței, scoțând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închiși au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ți faci nici un rău, că toți suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru și, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila; și scoțându-i afară (după ce pe ceilalți i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)
Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei 22.12-14)
Și sculându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30)
Și, scoțându-l afară, unul din Ei a zis: „Mântuiește-ți sufletul tău! Să nu te uiți înapoi, nici să te oprești în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei! Iar Lot a zis către Dânșii: „Nu, Stăpâne! (Facerea 19.17)
Tu însă fă-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărțituri și smolește-o cu smoală pe dinăuntru și pe din afară. (Facerea 6.14)
Un bătrân care păzea curmalele: fugiți de aici gândurile mele cele dinăuntru și păsările cele din afară. (Patericul)
Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morți și de necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, înăuntru însă sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. (Matei 23.27, 28)
Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)
În lumea rugăciunii 7.13