„A arătat cu certitudine că Evanghelia lui Hristos este actuală și vie“. Fragment din predica părintelui Boris Bobrinskoi la înmormântarea lui Olivier Clément (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla. (Ioan 10.7-9)
A-L păstra pe Hristos în inimă este chiar viața. 7.7
Aceasta este viața cea veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat. 12.8
Acela (Ioan) era făclia care arde și luminează, și voi ați voit să vă veseliți o clipă în lumina lui. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârșesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Acest neam de demon nu iese decât numai cu rugăciune și cu post. 2.10
Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Adam a greșit și a murit, Hristos n-a greșit și totuși a murit. 11.14
Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca și cea pe care o aducem lui Dumnezeu, ca părinte, constă mai ales într-o viață cinstită. (Origen)
Adevărata libertate se regăsește în Hristos, iar liber este cel care nu s-a supus păcatului. (Sfinții Părinți)
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică, și s-a mutat din moarte la viață. 5.17
Am venit când M-ai chemat cu adevărat. 4.9
Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Felicitas, în preziua execuției)
Atunci Iisus le-a zis: Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei”. (Matei 26.31)
Auzind Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. (Luca 18.22, 23)
Biserica, trupul lui Hristos. 5.12
Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)
Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9.9)
Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se căiește. 11.1
Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate. (Sfântul Isaac Sirul)
Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris și în Psalmul al doilea: „Fiul Meu ești Tu; Eu astăzi Te-am născut”. (Faptele Apostolilor 13.33)
Că și Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut asupra Mea”. (Romani 15.3)
Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut”; și iarăși: „Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu”? (Evrei 1.5)
Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)
Căutarea lui Hristos 1.3
Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca și când I-am da lui Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când Mântuitorul poruncește iubirea de vrăjmași, El n-o face ca să te îngenuncheze în fața celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine și în felul acesta să-l limiteze. (Părintele Arsenie Boca)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)
Câțiva au auzit cuvintele lui Hristos, dar foarte puțini au auzit tăcerea Lui. 9.12
Ceea ce n-a împlinit Adam, săvârșește Iisus Hristos pentru toți. 10.4
Ceea ce primește săracul, primește Hristos. 6.11
Cei smeriți sunt mai puternici decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Evagrie Ponticul)
Cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții și cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel care a împlinit o poruncă, să aștepte ispita pentru ea. Căci dragostea față de Hristos se probează prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)
Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)
Cercetați Scripturile, că ele vorbesc despre Mine! 11.18
Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Cine din voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7
Cine dorește Biserica, pe Hristos Îl dorește. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Cine este Histos pentru mine? 10.19
Cine nu primește pe Hristos în inima sa încă din viața aceasta, nu va avea parte de El nici în veșnicie. 6.1
Cine vrea să-I împărtășească slava lui Hristos, trebuie să-I împărtășească și viața. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cine-L cunoaște pe Hristos, cunoaște rostul tuturor lucrurilor. (Blaise Pascal)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înțelept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonțiu de Bizanț, unul dintre marii scriitori bisericești)
Comunismul a lucrat cu înverșunarea drăcească și violentă să izgonească pe Hristos din viața noastră și să crească atei liberi-cugetători și indiferenți. Și au rămas încă urme, răni încă nevindecate de credința noastră. (Părintele Constantin Voicescu)
Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)
Credința dă stabilitate și sens vieții lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun și bogat. Când trece peste el o încercare a vieții, nu se năruie, ci crește. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutățile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depășite. (Ernest Bernea)
Credința înseamnă să punem toate poverile noastre în mâinile lui Hristos. (Augustin Păunoiu)
Credința neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)
Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis. (Părintele Dumintru Stăniloae)
Cu o pâine hrănești un om, cu Pâinea Hristos hrănești omenirea întreagă! (Părintele Dumitru Păduraru)
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)
Da, avem mulți savanți și oameni de știință, dar atât de ignoranți în realitățile divine; avem o mulțime de filosofi, dar atât de puțini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul și care pot să arate semenilor, drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creștinism în secolul trecut)
Dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mântuitorului. (Părintele Dumitru Păduraru)
Dacă Iisus nu este Dumnezeu, atunci eu nu mă pot îndumnezei. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Dacă în lume este mai întâi viața și apoi moartea, în Biserica lui Hristos este întâi moartea și apoi viața. (Fericitul Augustin)
Dacă orice credință mântuiește, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)
Dacă te-ai lepădat de tine și te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai așa poate sufletul să ajungă la sine însuși, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine și strămutându-se în Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)
Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie. (Luca 9.23)
Dacă vrei să biruiești mânia, câștigându-ți blândețea și îndelunga răbdare, adu-ți aminte de Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)
Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta. Și, sculându-se, s-a dus la casa sa. (Matei 9.6, 7)
Dar El a luat asupră-Și durerile noastre și cu suferințele noastre S-a împovărat. Și noi Îl socoteam pedepsit, bătut și chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat. Toți umblam rătăciți ca niște oi, fiecare pe calea noastră, și Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus și nu și-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Și-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat și neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viața Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege și cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârșise nici o nedreptate și nici înșelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferință. Și fiindcă Și-a dat viața ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmașii Săi, își va lungi viața și lucrul Domnului în mâna Lui va propăși. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale și de mulțumire Se va sătura. Prin suferințele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulți, și fărădelegile lor le va lua asupra Sa. (Isaia 53.4-11)
Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. (Marcu 13.2)
Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot așa să se abată și gândurile voastre de la curăția și nevinovăția cea în Hristos. (II Corinteni 11.3)
Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)
De 86 de ani Îl slujesc pe Hristos și nu mi-a făcut niciodată niciun rău. Cum aș putea blestema pe Binefăcătorul și Mântuitorul meu? (Sfântul Sfințit Mucenic Policarp al Smirnei, ucenicul Sfântului Ioan Evanghelistul, înainte de a fi ars de viu. A scris 5 epistole, dar patru dintre ele s-au pierdut)
De aceea ne și străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuți Lui. Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.9, 10)
De cel ce se leapădă de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 12.7
De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt și voi fi, și idolilor nu voi jertfi, nici nu le voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat)
De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.3, 4)
De ai primit a fi creștin, sârguiește-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos. (Sfântul Vasile cel Marte)
De-ar fi să-mi zdrobești toate oasele, nu voi înceta să mărturisesc că numai credința în Hristos duce pe oameni la mântuire. (Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Chiriniei)
Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)
Deși sunt simplu și smerit, pentru credința și mărturisirea lui Hristos sunt mai presus și mai puternic decât împărații lumii. (Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit și decapitat, în timpul împăratului Dioclețian)
Doamne, dă-mi puterea să primesc cu suflet liniștit tot ce-mi aduce ziua care începe. Dă-mi puterea să mă las cu totul în voia Ta cea sfântă și în fiecare clipă stai în preajma mea și mă întărește. Orice veste va aduce ziua care începe, bună sau rea, învață-mă să o primesc cu inima împăcată și cu credința neclintită ca voia Ta stă deasupra tuturor. Fie ca, în tot ceea ce fac și în tot ceea ce spun, voia Ta să-mi stăpânească cugetul și simțirea, iar când asupra mea vor veni împrejurări neașteptate, ajută-mă să le împlinesc, după voia Ta. Dă-mi puterea să lucrez cu tărie și înțelepciune, fără să stânjenesc sau să amărăsc pe aproapele meu. Ajută-mă, Doamne, să pot duce povara zilei care începe, cu toate câte le va aduce ea. Strunește-mi voința și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să rabd, să iubesc și să iert; iar când mă rog, fie ca Tu Însuți să fii Cel ce se roagă în inima mea. Amin! (Rugăciune către Domnul Iisus Hristos, de la Mânăstirea Optina din Ucraina)
Doamne, Iisuse Hristoase, magii Ți-au adus aur, smirnă și tămâie. Eu ce pot să-Ți dau? Păcatele tale! (Fericitul Ieronom)
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate și pe Tine Te-am căutat toată viața. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași)
Duhovnicul îi pregătește pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, și-i pregătește, determinându-i la o sinceră și eficientă pocăință. (Părintele Andrei Scrima)
Duhovnicul, Hristos nevăzut la mărturia lui sufletească. 11.20
Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinței umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferința. Dumnezeu a venit în lume să umple suferința umană de prezența Lui. (Paul Claudel)
El va fi pentru voi piatră de încercare și stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă și laț pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)
Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viață veșnică. Același Om, Hristos, este Dumnezeu și suferă mereu. Oricine crede în El va avea viață veșnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veșnic cu sfinții. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304)
Eu nu pot cinsti pe zeii voștri surzi și muți, închipuiți prin metale, piatră sau marmură și cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul și Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat și decapitat, anul 307)
Fără Hristos am fost ca un pește pe uscat, cu El sunt într-un ocean de dragoste. (Sadhu Sundar Singh)
Fără Hristos nu-i posibil a-L cunoaște pe Dumnezeu. [Sfântul Irineu de Lugdunum (Lion), ucenicul Sfântului Sfințit Mucenic Policarp al Smirnei]
Fără legătura cu Hristos nu există mântuire. 10.19
Fața Lui s-a făcut albă ca lumina și hainele străluceau ca zăpada. 12.9
Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)
Fiule al lui David, miluiește-mă! 9.10
Fraților, Hristos a înviat! Adevărat a înviat! 11.18
Hristos era pomul vieții. L-am pierdut prin neascultare și-L primim prin ascultare și pocăință, prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat și condamnat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos. Toate acestea s-au întâmplat în jurul anului 120)
Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar și în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă și așteaptă de la noi un semn al iubirii frățești milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Hristos nu S-a făcut cunoscut când S-a născut, ci când S-a botezat. (Sfântul Vasile cel Mare)
Hristos, Arhiereul jertfelor noastre, ocrotitorul și ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata și preaînalta Lui Față, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa și întunecata noastră minte înflorește la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoștința cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Hristos, prin naștere, nu a pierdut nimic din ce era, și pogorându-Se la noi vrea să ne înalțe la El. (Fericitul Augustin)
Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem și să credem. Și cei împreună răstigniți cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)
Hristos, soarele dreptății 4.1
Hristos suferă cu fiecare om care suferă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. 2.7, Luca 11.35
Iar după El venea mulțime multă de popor și de femei, care se băteau în piept și Îl plângeau. (Luca 23.27)
Iar El a zis: Mergeți în cetate, la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei. (Matei 26.18)
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. (Marcu 10.21)
Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. (Matei 27.50-52)
Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei și a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28)
Iar poruncile, ca niște jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Iar voi să nu vă căsătoriți după trup, ci după Hristos. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Iertarea păcatelor 1.11
Iertați, și veți fi iertați. 4.5
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Vântul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus Hristos 12.11
Iisus Hristos a murit și a înviat pentru noi. 10.20
Iisus Hristos a plătit cu moartea pentru Adam, ca să-l izbăvească. 11.14
Iisus Hristos este ascuns în poruncile Sale. (Sfântul Marcu Ascetul)
Iisus Hristos este numit cu două nume: cu numele Iisus, pentru că mântuiește, și cu numele Hristos, pentru că este mare Preot. (Sfântul Chiril al Alezandriei)
Iisus Hristos se ruga des, lăsându-ne pildă ca să pășim pe urmele Lui. 9.3
Iisus Hristos, lumina lumii. 1.2
Iisus Hristos, măsura tuturor gândurilor. 4.14
Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutății. Orbia răutății nu are leac, dar are pedeapsă. (Părintele Arsenie Boca)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1.47-51)
Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. (Ioan 14.6)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puțin credincioșilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că și vânturile și marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)
Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul și a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)
Istoricul rugăciunii lui Iisus 1.3
Împărțit-au hainele mele lor și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Psalmi 21.20)
În așa fel că lanțurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
În ceasul acela, a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți ucenicii, lăsându-L, au fugit. (Matei 26.55, 56)
În fiecare om, să-L vezi pe Hristos. (Sfinții Părinți)
În fiecare zi și în fiecare ceas, să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În Hristos putem să cunoaștem această sfântă bucurie. 11.19
În Hristos, și nu în lege, este desăvârșirea. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
În toate pătimind necaz, dar nefiind striviți; lipsiți fiind, dar nu deznădăjduiți; prigoniți fiind, dar nu părăsiți; doborâți, dar nu nimiciți; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)
Întâi știm că Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul oricărui bine; iar binele este cu neputință să fie crezut și săvârșit altfel decât în Hristos Iisus și Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)
Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu și a-și întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. (Ecclesiasticul 10.11)
Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22.36-39)
Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22.36-39)
Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 9.17
Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii 11.21
Învierea trupului la a doua venire a lui Hristos. 11.14
Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. (Marcu 13.28, 29)
Îți faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, așa ca să nu se știe ce înseamnă, ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ți toate gândurile și întreaga ta persoană în acest semn. Simți cum te cuprinde în întregime? De ce? Este semnul Universului și este semnul mântuirii. Pe cruce, Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfințește pe om în întregime până la cea din urmă fibră a ființei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze și să ne adune, să ne cuprindă gândurile și inima și voința în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
Lepădarea de sine este cuvânt unic. Până la Hristos nu l-a rostit nimeni. (Sfinții Părinți)
Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârșit îmbrățișându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer și cele de pe pământ. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Moartea și învierea lui Hristos. 10.20, 11.14
Moise a zis către părinți: „Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre frații voștri Prooroc ca mine. Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune. Și tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor„. Iar toți proorocii de la Samuel și cei câți le-au urmat au vorbit și au vestit zilele acestea. Voi sunteți fiii proorocilor și ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinții noștri, grăind către Avraam: „Și întru seminția ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului”. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutățile sale. (Faptele Apostolilor 3.22-26)
Mulți și-au părăsit avutul pentru Hristos. (Sfântul Ioan Casian)
Mulțumesc vouă, fraților, că strunjind trupul meu cel vechi și bătrân m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferințelor pentru Hristos. (Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, episcopul cetății Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)
Nașterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregătește nașterea după Duh a oamenilor. (Patriarhul Daniel)
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)
Ne temem de moarte pentru că nu am primit jertfa lui Hristos. 11.13
Nicăieri în Noul Testament creștinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară acolo unde e un zid despărțitor între Dumnezeu și om. Hristos, care este Dumnezeu și om, a dărâmat zidul dintre om și Dumnezeu. El a inaugurat o nouă viață, nu o nouă religie. (Teologul Alexander Schmemann)
Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credință în Hristos. (Sfânta Muceniță Matroana din Tesalonic, torturată până și-a dat sufletul în mâinile Domnului)
Niciun om nu leapădă adevărul pentru o minciună. (Sfântul Justin Martirul și Filosoful, când i s-a cerut să se lepede de Hristos. A fost biciuit și apoi decapitat)
Nimeni nu poate predica creștinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veți fi astfel, nu veți mai propovădui creștinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)
Nimeni să nu se rușineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăților pentru care trăim și pentru care suntem. Ca pe o cunună, așa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârșesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naști din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrănești cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotonești, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinței. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranți și vânată de nebuni. (Timothy Zahn)
Nu avem nevoie de minuni în viața noastră pentru a ne mântui. Credința ține loc de minuni și chiar face câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susținea acest lucru spunând că mereu se deschid ochii celor orbi duhovnicește și urechile oamenilor surzi față de virtute. Mulți din cei care șchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numește omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învățătură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care se feresc șerpii, fiind imunizat împotriva oricărui venin al viperelor. Da, acești șchiopi vindecați primesc de la Iisus puterea de a putea călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste șerpii și peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste toată puterea vrăjmașului, fără să pățească niciun rău, căci și ei au fost imunizați contra oricărui rău și venin diavolesc.
Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută prietenia lui Hristos, care ne ajută și după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamț)
Nu Hristos a luat chipul lui Adam, ci Adam a luat chipul lui Hristos. (Sfinții Părinți)
Nu judecați, ca să nu fiți judecați. 8.10
Nu piroanele L-au ținut pe Hristos răstignit, ci iubirea Sa pentru lume. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. 12.15
Omul care și-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu ușurință, dar și cu evlavie, în cămara lui Hristos. 10.7
Omul, ținta morții și învierii lui Hristos. 11.14
Orice exces nu înseamnă viață în Hristos. (Părintele Constatin Necula)
Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. 12.7
Oricine se va înălța pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește se va înălța. 8.13
Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraților mei. În Hristos, toți sunt una și vorbesc aceeași limbă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creștinism, în secolul trecut, pe numele său Sadhu Sundar Singh)
Pacea Mea o dau vouă. 11.4
Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac. 10.3
Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmașii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos. 9.10
Pe slujitorul lui Hristos îl păzește, nu straja trupească, ci providența dumnezeiască. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)
Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască și să înțeleagă omul cât de mult îl iubește Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)
Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând: «Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor ». Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei! Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!” (Psalmi 2.1-9)
Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie! 10.19
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)
Predica de pe munte 7.2
Primii creștini au înțeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalțe la Cer, acolo unde S-a înălțat și Hristos. Ei au mai înțeles că această înălțare este condiția însăși a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundați în viața cea nouă a Împărăției; și atunci când, după această «Liturghie a înălțării», ei se reîntorceau în lume, fețele lor reflectau lumina, «bucuria și pacea» acelei Împărății, și erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Prin acceptarea suferinței, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferința noastră. (Sfinții Părinți)
Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Prin egoism și tendința de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute și luminarea harului, omul e Hristos pentru om. (Valeriu Gafencu)
Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Prin jertfă, Iisus Hristos ni se alătură, face parte din ființa noastră și trăiește în noi. 9.5
Prin moarte ne-am despărțit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem la Dumnezeu (cu Hristos). 11.13
Privegheați și vă rugați. 6.2
Ridică-te și umblă! 1.3
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar și preot al Lui, căci și Hristos însuși se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipărește în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci și locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Rugăciunea lui Hristos 2.6
Rugăciunea lui Iisus 1.3, 1.6, 1.7, 1.9, 2.1, 2.3, 2.4, 2.8, 31, 33, 42, 6.18, 10.4
Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua și noaptea, în orice loc și în orice lucrare ne-am afla. (Părintele Sofian Boghiu)
Să ne ațintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârșit măreței slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulți aristocrați romani și a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinții Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece și să-și caute părinții și frații, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlnește pe Sfântul Barnaba și pe frații săi, deveniți ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu își va întâlni și părinții. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică și anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă și coptă.)
Să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos.(Din Epistola către Romani a Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinților Ioan Evanghelistul și Policarp al Smirnei. A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop și mucenic. A adus la Hristos pe Teofana și Drosida, soția și fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la porunca împăratului. În calendarul creștin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.)
Să nu eziți să ceri mult; „este plăcerea Tatălui de a-ți oferi Împărăția”, a spus Iisus. (Wallace D. Wattles)
Să nu te înalți când verși lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Să nu vă îndepărtați de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor și-i îndemna și pe ceilalți creștini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202)
Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre. (Luca 1.75)
Schimbarea la față 1.3
Scopul împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului este sfințirea sufletului și a trupului, dar și dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor și viața de veci. În acest sens, împărtășirea euharistică ne dăruiește putere pentru a răstigni egoismul și orgoliul din noi și a cultiva o iubire smerită și milostivă, exprimată prin rugăciune și prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Scopul rugăciunii, asemănarea cu Hristos. 1.3
Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minții ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalță mintea către Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Setea după Hristos 3.4
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos și până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupești și duhovnicești? Să fi fost oare niște nebuni toți cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credința și dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea și urmăm ei? (Origen)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va crește, nici rădăcina nu va slobozi. Așa și creștinul, de nu va pătimi și nu va răbda, nu poate fi ostaș al Hristos. (Patericul)
Strămutarea din tine în Hristos, a-L avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta. 9.7
Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine. Împărțit-au hainele mele lor și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Psalmi 21.18-20)
Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. (Matei 21.12)
Și a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10)
Și astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: „Din Sion va veni Izbăvitorul și va îndepărta nelegiuirile de la Iacov; și acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor„. (Romani 11.26)
Și când Mielul a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. (Apocalipsa 8.1)
Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. (Ioan 1.14)
Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]
Și deșteptându-se din somn, Iosif a făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe logodnica sa. Și fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25)
Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3.14, 15)
Și El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. (Coloseni 1.18)
Și fiind adunați fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numește pe El Domn? – zicând: „Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale„. (Psalmi 109.1) Deci dacă David Îl numește pe El domn, cum este fiu al lui? Și nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt și nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe. (Matei 22.41-46)
Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. (Matei 8.7, 8)
Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. (Matei 26.51, 52)
Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul. Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)
Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai. (Luca 23.43)
Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. (Ioan 11.25-27)
Și Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan 6.35)
Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. (Luca 23.46)
Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. (Matei 21.10, 11)
Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. (Luca 23.28-30)
Și le-am zis: „Dacă socotiți cu cale, dați-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiți. Și Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginți. Atunci a grăit Domnul către Mine: „Aruncă-l olarului prețul acela scump cu care Eu am fost prețuit de ei„. Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar. (Zaharia 11.12, 13)
Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos„. (Efeseni 5.11-14)
Și pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)
Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Și Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuiești. (Ioan 8.10, 11)
Și suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii. (Matei 4.5)
Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)
Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)
Taina botezului este îmbrăcarea în moarte, în moartea lui Hristos, pentru a învia cu El. 11.13
Taina lui Hristos e cea mai tainică dintre tainele dumnezeiești, fiind în tot sensul și în toate privințele graniță a toată desăvârșirea existentă și viitoare și mai presus de tot hotarul și de toată mărginirea. Iar această taină ne învață că împreună cu Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat și desăvârșit făcut Om este și subzistă trupul luat din noi și de o ființă cu noi, unit cu El după ipostas. Cu acest Trup S-a și înălțat la cer, mai presus de toată începătoria și stăpânia și puterea și domnia și decât tot numele ce se numește, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor, și șade împreună cu Dumnezeu și Tatăl, acum și în veacurile nesfârșite, după ce a străbătut cerurile și a ajuns mai presus de toate. Și iarăși va Să vină ca să prefacă și să preschimbe totul și ca să mântuiască sufletele și trupurile noastre, cum am crezut și credem și stăruim pururea să credem. Dacă-i așa, cine este așa de îndrăzneț și de cutezător și neștiutor de altceva, decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite și clare, încât să cugete cu ușurință că trupurile vor trece cândva în neexistență, prin înaintarea în desăvârșirea ființelor raționale cum zic aceia, odată ce crede că Domnul și Dumnezeul tuturor este cu trupul acum și pururea, dăruind si altora puterea să înainteze și trăgând și chemând pe toți la slava proprie, pe cât e cu putință omenirii, ca și Conducător al mântuirii tuturor și ștergând petele din toți. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voștri peșteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul. (Ieremia 7.11)
Tocmai aceasta constituie adevăratul bine: Să privești mereu numai spre bine întru Iisus Hristos, Domnul nostru. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu. Cei ce nu știu, mai amarnic decât cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvnește sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio șansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate își găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Trebuie să renunți la ceva, dacă vrei să-I faci loc lui Hristos în inima ta. (Sfinții Părinți)
Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. (Isaia 40.3, 4)
Un om liber este numai acela care trăiește alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasupra oricărei dureri și oricărei nenorociri. Dacă el însuși nu se va nedreptăți pe sine în vreun fel și nu va greși față de sine cu nimic, nimeni nu are și nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că nu poate fi atins în niciun fel. Lipsurile nu-l vor chinui niciodată, pentru că știe că n-am adus cu noi nimic când am venit în lumea aceasta și este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Unde este pace, acolo este Hristos, fiindcă Hristos este pace. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Unde este smerenie este și harul lui Hristos. 2.8
Unirea cu Hristos 5.12
Urmarea lui Hristos 2.5, 2.6, 10.17
Urmează pe Hristos nu numai la înviere, ci și la purtarea crucii. (Patericul Egiptean)
Vai de aceia care portă crucea și nu-I urmează lui Hristos. Cât de grea este crucea lor! (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Viața e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăți sufletele de păcat și a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viața veșnică. (Valeriu Gafencu)
Viața veșnică este rodul și încununarea credinței în Hristos. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Zis-a Domnul Domnului Meu: „Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”. Toiagul puterii Tale Ți-l va trimite Domnul din Sion, zicând: „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinților Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut„. Juratu-S-a Domnul și nu-I va părea rău: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec„. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împărați. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ. (Psalmi 109.1-6)
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește? Iisus i-a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. (Matei 19.20-22)