Harul

A iubi pe cel drag este un lucru al firii; a iubi pe vrăjmaș este un lucru al harului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 Această smerenie este cea care i-a făcut dumnezei după har. 5.14

 Acest har este împărăția lui Dumnezeu. 2.8

 Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său. Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! (Facerea 18.1-3)

 Ardoarea în rugăciune vine de la propria voință, pe când bucuria vine de la har. (Sfântul Macarie Egipteanul)

 Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezența lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcția artei. (Hermann Hesse)

 Care om, îndestulat cu hrană îmbelșugată și trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)

 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că am umblat în lume, și mai ales la voi, în sfințenie și în curăție dumnezeiască, nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. (II Corinteni 1.12)

 Că mila și adevărul iubește Domnul; Dumnezeu har și slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate. (Psalmi 83.12)

 Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8

 Cel bun dobândește har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândește Domnul. (Solomon 12.2)

 Cu cât ești mai mare, cu atât mai mult te smerește și înaintea Domnului vei afla har. Că mulți oameni mari și slăviți sunt, dar tainele se descopăr celor smeriți. Că mare este puterea Domnului și El este preaslăvit de cei smeriți. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

 Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conștiinței, ci cunoașterea harului lui Dumnezeu și a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)

 Cuvântul rău asupra celor drepți este ars de harul lui Dumnezeu. 10.3

 Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu. 7.5

 Dacă Dumnezeu este iubire, cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc. (Sfântul Vasile cel Mare)

 Dacă oamenii ar ști ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferință și ar suporta în liniște orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru și a Insulelor Filipine)

 De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriți le dă har. (Solomon 3.34)

 Doamne, dacă îți cer uneori o dovadă sensibilă a harului Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

 Dumnezeu dăruiește harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul)

 Dumnezeu vrea să se folosească încă de sufletele alese, îi coboară pe treapta a doua și-i menține în har, pentru a purta grija de frații lor mai slabi. 11.17

 Energia divină, harul care izvorăște din Dumnezeu. 1.11

 Energia harică 5.6

 Fără ajutor haric, nu poți birui nici măcar o patimă. 7.13

 Fără har nu se poate face nimic. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

 Fără har, omul este numai pământ și păcat. (Cuviosul Siluan Atonitul)

 Focul harului ceresc în sufletul omului. 4.7

 Focul harului trebuie întreținut prin rugăciune. 4.7

 Graiurile gurii celui înțelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. (Ecclesiastul 10.12)

Harul 6.15, 7.8

Harul Sfântului Duh, care-l păzește de orice păcat. 2.14

Harul care te umbrește. 5.1

Harul devine lucrător, atunci când se întâlnește cu dorința omului. 1.11

Harul dumnezeiesc 6.4

Harul dumnezeiesc completa prin foarte multe binefaceri insuficiența naturii noastre. 4.12

Harul este ca un rai plin de binecuvântări; și milostenia în veac rămâne. (Ecclesiasticul 40.19)

Harul lui Dumnezeu 9.8, 9.11, 9.22

Harul lui Dumnezeu, care să mă îndumnezeiască, care să mă sfințească. 5.12

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulțimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naște din multa osteneală.  (Sfântul Isaac Sirul)

Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca un foc curățitor. (Nichifor Cainic)

Harul se poate traduce prin puterea de a ne ierta greșiții. 12.16

 I-a părut rău și s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Și a zis Domnul: „Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut„. Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. (Facerea 6.6-8)

 Iertarea vine prin har. 12.16

 Împodobit ești cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. (Psalmi 44.3)

 Îndumnezeirea după har. 6.8

 La capătul puterilor vine harul lui Dumnezeu. (Sfinții Părinți)

 Lumina harului, strălucitoare și răcoroasă. 2.7

 Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei și mulțumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniță Teodosia fecioara, torturată și apoi aruncată în mare, la anul 308)

 Pierderea harului Duhului Sfânt. 10.4

 Pierderea harului de către Adam. 10.17

 Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har. (Nicolae Manolescu)

 Prin egoism și tendința de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute și luminarea harului, omul e Hristos pentru om. (Valeriu Gafencu)

 Râvna, lucrarea harului. 10.5

 Smerenia este cea care deschide poarta harului lui Dumnezeu. 8.1

 Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. (Ioan 1.14)

 Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. (Luca 1.28)

 Și pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

 Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască și că aversiunea mea față de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea și desăvârșirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

 Umilința este un văl necesar pentru toate celelalte haruri. (William Gurnal)

 Unde este smerenie este și harul lui Hristos. 2.8