Haina

 A fost întrebat avva Mios de un ostaș dacă primește Dumnezeu pocăința. – Spune-mi, iubitule, de ți se va rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos și o port. – Deci, dar, dacă îți este milă de haină, lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?  Acest fel de haină trebuie călugărul să poarte, încât să o pună afară de chilie trei zile și nimeni să nu i-o ia. (Avva Pambo)

 Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munți vor sta ape. (Psalmi 103.7)

 Adesea, sub haine zdrențuite se ascunde o inimă de aur. (Cicero)

 Atunci ei au luat haina lui Iosif și, junghiind un ied, au muiat haina în sânge; apoi au trimis după haina cea lungă și aleasă și au adus-o la tatăl lor, spunând. „Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!” Și a cunoscut-o Iacov și a zis: „Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâșiat pe Iosif!” Atunci și-a rupt Iacov hainele sale și-a acoperit cu sac coapsele și a plâns pe fiul său zile multe. (Facerea 37.31-34)

 Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte„. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și săți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. (Matei 5.38-41)

 Bunul simț este geniul îmbrăcat în haine de lucru. (Falph Waldo Emerson)

 Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele cele vârtoase, călcându-se și cu sila făcându-se se spală, așa și sufletul cel tare, prin sărăcia cea de bună voie, mai mult se întărește. (Amma Singlitichia)

 Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. (Luca 6.29, 30)

 Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

 Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină și mă strânge de gât ca gulerul cămășii. (Iov 30.18)

 Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui

 Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului. Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum ați auzit hula Lui. (Matei 26.63-65)

 David s-a sculat și a tăiat încetișor poala hainei de deasupra a lui Saul. (I Regi 24.6)

 Din cauza păcatului neascultării protopărinților noștri, Adam si Eva, am pierdut haina de lumină protectoare dumnezeiască. 4.12

 Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba. (Pslami 101.26, 27)

 După ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte, și cămașa. Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime. Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărțitau hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorții„. Așadar ostașii acestea au făcut. (Ioan 19.23, 24)

 Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii (Matei 22.2-14), ne vorbește despre pilda nunții fiului de împărat și ea ne arată în esență că haina de nuntă cerească este lumina sufletului curat. (Patriarhul Daniel)

 Fața Lui s-a făcut albă ca lumina și hainele străluceau ca zăpada. 12.9

 Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor și al înțelepților! (Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptușeala hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, și sună pentru noi ca un scurt testament)

Haina de nuntă din Evanghelia de astăzi (Matei 22.2-14) este veșmântul credinței și al faptelor bune, care luminează sufletul. (Patriarhul Daniel)

Haina de nuntă este nepătimirea sufletului rațional care s-a lepădat de poftele lumești. (Evagrie Ponticul)

 Iar când Sila și Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt, mărturisind iudeilor Iisus este Hristosul. Și stând ei împotrivă și hulind, el, scuturându-și hainele, a zis către ei: Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la neamuri. (Faptele Apostolilor 18.5, 6)

 Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți. (Psalmi 21.20)

 În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)

 Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui și nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)

 Mulțumesc vouă, fraților, că strunjind trupul meu cel vechi și bătrân m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferințelor pentru Hristos. (Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, episcopul cetății Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)

 Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie și hainele de pe voi nu s-au învechit, nici încălțămintele voastre nu s au stricat în picioarele voastre. (Deutoronomul 29.5)

 Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

 Postul păstrează, în cel care-l păzește, darurile lui Dumnezeu și-l îmbracă în haina luminii dumnezeiești. 6.17

 Să nu aveți nici aur, nici arginți, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei 10.9, 10)

 Smerenia este haina lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

 Smirna și aloea îmbălsămează veșmintele Tale; din palate de fildeș cântări de alăută Te veselesc; fiice de împărați întru cinstea Ta; stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată. (Psalmi 44.10, 11)

 Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată. (Psalmi 44.11)

 Și a zis către ei: Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine. (Luca 9.3)

 Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei 22.12-14)

 Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

 Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

 Și le zicea în învățătura Sa: Luați seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe, și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe, ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. (Marcu 12.38-40)

 Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; ci să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. (Marcu 6.8, 9)

 Și le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic. Și El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere. (Luca 22.35, 36)

 Și oriunde intra în sate sau în cetăți sau în sătulețe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El se vindecau. (Marcu 6.56)

 Și s-a sculat și mulțimea împotriva lor. Și judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. Și, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. (Faptele Apostolilor 16.22, 23)

 Și scoțându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. (Faptele Apostolilor 7.58)

 Și strigând ei și aruncând hainele și azvârlind pulbere în aer, comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreață, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui. Și când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutașul care era de față: Oare vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat? (Faptele Apostolilor 22.23-25)

 Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri. (Ecclesiasticul 14.17)