A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului (Psalmi 39.2)
Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel și 1-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinstești fără încetare, Acela te va scăpa!” Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul său și cu inelul dregătorilor săi, așa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său și a petrecut noaptea în post și nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai prins. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineață, în revărsat de zori și a venit în grabă la groapa cu lei. Și când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi și a zis lui Daniel: „Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?” Apoi Daniel a vorbit cu regele: „O, rege, în veci să trăiești! Dumnezeu a trimis pe îngerul Său și a astupat gura leilor, și ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum și în fața ta, rege, n-am făcut nici un rău!” Regele s-a bucurat foarte și a poruncit să scoată pe Daniel din groapă și Daniel a fost scos din groapă și nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbații aceia care defăimaseră pe Daniel și au fost aruncați în groapa cu lei, ei, fiii lor și femeile lor, și nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că leii s-au și năpustit asupra lor și le-au sfărâmat toate oasele. (Daniel 6.17-25)
Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, la sfârșitul ei este groapa iadului. (Ecclesiasticul 21.11)
Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor. (Psalmi 9.15)
Cel ce rătăcește pe cei drepți pe o cale rea va cădea în groapa (pe care a săpat-o); cei fără prihană vor fi fericiți. (Solomon 28.10)
Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă. (Solomon 28.18)
Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea și cel ce rostogolește o piatră se prăvălește (tot) peste el. (Solomon 26.27)
Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. (Psalmi 29.3)
Eșecul ar trebui să ne fie profesor, nu gropar. (John C. Maxwell)
Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. (Matei 25.18)
Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia și a născut nelegiuirea. Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o. (Psalmi 7.14, 15)
Lăsații pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15.14)
Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie și adâncă groapă este neștiința Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Modestia nu trebuie să îngroape mândria. (Fabrizio Frizzi)
O groapă fără fund este gura femeilor străine; cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea. (Solomon 22.14)
Orgoliul îngroapă fericirea. (Valeria Mahok)
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții. (Psalmi 87.6)
Săpat-au înaintea mea groapă și au căzut în ea. (Psalmi 56.9)
Și iată un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)
Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor. (Matei 8.21, 22)