Grăuntele

Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică. (Ioan 12.24, 25)

 Atunci a zis Iesei către David, fiul său: „Ia pentru frații tăi o efă de grăunțe uscate și aceste zece pâini și du-le cât mai degrabă în tabără la frații tăi; iar acești zece cași du-i căpeteniei celei peste mia lor; cercetează de sănătatea lor și află ce nevoi au”. Atunci Saul și ei și toți Israeliții se aflau în Valea Stejarului și se pregăteau de luptă cu Filistenii. (I Regi 17.17-19)

 De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi roade, adu ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunțe din spice, prăjite pe foc și pisate; toarnă peste ele untdelemn și pune pe ele tămâie; acesta este prinos de pâine. Preotul să ardă, spre pomenire, o parte din grăunțe și din untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului”. (Leviticul 2.14-16)

 Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deșert. (Paulo Coelho)

 Invidia este un grăunte de nisip în ochi. (Proverb chinezesc)

 Iosif era de treizeci de ani când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieșind după aceea de la fața lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată țara Egiptului. Și a rodit pământul în cei șapte ani de belșug câte un pumn dintr-un grăunte. Și a adunat Iosif în cei șapte ani, care au fost cu belșug în țara Egiptului, toată pâinea de prisos și a pus pâinea prin cetăți; în fiecare cetate a strâns pâinea din ținuturile dimprejurul ei. (Facerea 41.46-48)

 Ironia e grăuntele de sare, datorită căruia mâncarea capătă gust. (Thomas Mann)

 Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani. Ca o picătură de apă din mare și ca un grăunte de nisip, așa sunt de puțini anii în ziua veacului. (Ecclesiasticul 18.8, 9)

 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis: „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru„. Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei, iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ. Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: „Ce e asta?” Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați. Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!” (Ieșirea 16.11-16)

 Și zicea: Cum vom asemăna împărăția lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muștar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; dar, după ce s-a semănat, crește și se face mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălășluiască păsările cerului. (Marcu 4.30-32)