Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis: „Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri. Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? Și Mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate? Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? Și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? (Iov 40.6-9)
Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare și o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme. Corăbierii s-au înfricoșat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare încărcătura corabiei ca să se ușureze. Dar Iona se coborâse în fundul corabiei, se culcase și adormise. Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corabiei, și i-a zis: „Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El Își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!” (Iona 1.4-6)
Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Și s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și-L ascultă? (Luca 8.23-25)
Domnul este îndelung-răbdător și multmilostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor și în furtună Își face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui. (Naum 1.3)
El a zis și s-a pornit vânt furtunos și s-au înălțat valurile mării. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Se tulburau și se clătinau ca un om beat și toată priceperea lor a pierit. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor ia izbăvit Și i-a poruncit furtunii și s-a liniștit și au tăcut valurile mării. Și s-au veselit ei, că s-au liniștit valurile și Domnul i-a povățuit pe ei la limanul dorit de ei. (Palmi 106.25-30)
Înțeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de frică. (Ralph Waldo Emerson)
Muzica răscolește toate sentimentele; și, ca și după o furtună, sufletul, liniștindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)
Precum trece furtuna, așa piere și cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. (Solomon 10.25)
Și în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe țărmul celălalt. Și lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii. Și s-a pornit o furtună mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corabiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? (Marcu 4.35-38)