Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. (Matei 5.21, 22)
Aurul se încearcă prin foc, iar credința prin ispite. Vitejia ostașului se cunoaște la luptă, iar tăria credinței noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Beția este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beția este mama păcatului și vrăjmașa virtuții.
Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu știe de dreptate și ucide chibzuința. După cum apa stinge focul, așa și vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Că în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei plăcuți Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreț pentru a ațâța cearta. (Solomon 26.21)
Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și nici pâine n-am mâncat, nici apă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe acelea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. (Deutoronomul 9.9, 10)
Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate. (Psalmi 16.3)
Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur și zgomot mare, uragan și vijelie și flăcări de foc mistuitor! (Isaia 28.6)
Dragostea nu poate fi manifestată în exterior fără fapte, așa cum focul nu poate întreținut fără combustibil. (Ellen G. White)
După cum amintirea focului nu-ți încălzește trupul, tot astfel credința fără dragoste nu-ți va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Educația nu este umplerea unei găleți, ci aprinderea unui foc. (William Butler Yeats)
Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc. (Matei 3.11)
Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)
Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor și al înțelepților! ( Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptușeala hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, și sună pentru noi ca un scurt testament)
Focul arzător îl va stinge apa, și milostenia va curăți păcatele. (Ecclesiasticul 3.29)
Focul duhovnicesc. 10.5
Focul harului ceresc în sufletul omului. 4.7
Focul harului trebuie întreținut prin rugăciune. 4.7
Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul și va cutremura Domnul pustiul Cadeșului. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii și în locașul Lui, fiecare va spune: Slavă! (Psalmi 28.7-9)
Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca un foc curățitor. (Nichifor Cainic)
Iar cine nu va cădea la pământ și nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!” (Daniel 3.6)
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)
Iată securea stă la rădăcina pomilor și tot pomul care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. (Matei 3.10)
Iată și corăbiile, deși sunt atât de mari și împinse de vânturi aprige, sunt totuși purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăște vrerea cârmaciului. Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată puțin foc și cât codru aprinde! (Iacob 3.4, 5)
În gura celui fără de rușine, dulce va fi cerșirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)
Îndrăzneala și râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)
Întoarce-ți ochii de la femeia frumoasă și nu-ți opri privirea la frumusețea străină. Cu frumusețea femeii mulți s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. (Ecclesiasticul 9.8)
Lacrimile sunt în stare să stingă și focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)
Nu e nimic mai tare decât blândețea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot așa și un cuvânt spus cu blândețe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul și îndoit ne este câștigul. Câștigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândețe și prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândețea și bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu stingi focul cu foc. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Postul a stins puterea focului. 2.9
Precum se topește ceara de foc, așa se topește duhul necurat de focul lui Dumnezeu. 6.5
Rugăciunea de foc este o rugăciune fără cuvinte, care nu poate fi descrisă în cuvinte. (Sfinții Părinți, vezi Entazul)
Sfântul Ioan Casian stăpânea rugăciunea de foc. (vezi Entazul)
Smerește sufletul tău foarte, că focul și viermii sunt osânda celui necredincios. (Ecclesiasticul 7.18)
Sunt cuvinte care se înalță ca flacăra și altele care cad ca ploaia. (Marie d’Agoult)
Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]
Și strângând Pavel grămadă de găteje și punându-le în foc, o viperă a ieșit de căldură și s-a prins de mâna lui. Și când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alții: Desigur că ucigaș este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deși a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei așteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar așteptând ei mult și văzând că nu i se întâmplă nimic rău, și-au schimbat gândul și ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. (Marcu 9.44)
Va ploua peste păcătoși lațuri, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)
Zis-a Avva Iosif: Nu poți să te faci călugar dacă nu te vei face ca focul, arzând tot.