Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocurea, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)
Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. (Matei 24.7, 8)
Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. (Psalmi 33.10)
Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. (Luca 15.17-19)
Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, și foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinții Părinți)
Din pricina sărăciei și a foametei înspăimântătoare, ei mâncau rădăcini din locuri uscate și mama lor era câmpia pustie și jalnică. (Iov 30.3)
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)
Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. (Luca 6.21)
Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.
Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
În această lume, o majoritate rușinoasă moare de foame din cauza unei minorități nerușinate. (Hasier Agirre)
În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)
Nimeni nu disprețuiește un hoț pentru că a furat ca să-și astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă înapoi înșeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)
Politicianul este vulpe flămândă, în opoziție, și urs obez, la putere; suc gastric sau grăsime la creieri. (Petre Pandrea)
Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Și apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.2-4)
Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă.(Luca 15.14)
Și Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan 6.35)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoșteau nici părinții tăi, ca să-ți arate că nu numai cu pâine trăiește omul, ci că omul trăiește și cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu. Cei ce nu știu, mai amarnic decât cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvnește sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio șansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate își găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Vai vouă celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeți, că veți plânge și vă veți tângui. (Luca 6.25)
Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătății sufletului nostru. După cum foamea este un semn de sănătate trupească, tot așa și dorul de cuvintele dumnezeiești este cel mai mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)