A nu dori și aștepta nimic pentru sine și a avea o profundă înțelegere față de ceilalți reprezintă o autentică sfințenie. (Ivan Turgheniev)
A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi, să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificația fiecărui lucru în relație cu întreaga personă. Același lucru e valabil și în iubirea față de celălalt. (Teologul catolic Marco Rubinc)
A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
A zis către ei: Ați adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în fața voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceți împotriva Lui. (Luca 23.14)
Abia atunci când omul are compasiune față de toate ființele vii se poate numi nobil. (Buddha)
Alexandru Macedon a avut trei dorințe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenți ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioși suntem în fața morții. A doua dorință era să arunce bani și pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorință, probabil se știe mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut. Ascultarea față de Dumnezeu este mormântul voinței și înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)
Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înșine, nu am mai fi judecați. (I Corinteni 11.27-31)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Pentru ce te-ai întristat și pentru ce s-a posomorât fața ta? Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la ușă și caută să te târască, dar tu biruiește-l!” (Facerea 4.6, 7)
Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului. (Facerea 2.7-9)
Ați auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toți au judecat că El este vinovat de moarte. Și unii au început să-L scuipe și să-I acopere fața și să-L bată cu pumnii și să-I zică: Proorocește! Și slugile Îl băteau cu palmele. (Marcu 14.64, 65)
Bătaia de joc este o obrăznicie față de buna-cuviință. (Aristotel)
Ca un izvor tulbure și stricat, așa este dreptul care șovăie în fața celui nelegiuit. (Solomon 25.26)
Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Și mila biruiește în fața judecății. (Iacob 2.13)
Căci a răsărit soarele arzător și a uscat iarba și floarea ei a căzut și frumusețea feței ei a pierit; tot așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale. (Iacob 1.11)
Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe față și nimic tainic, care să nu se cunoască și să nu vină la arătare. (Luca 8.17)
Când Mântuitorul poruncește iubirea de vrăjmași, El n-o face ca să te îngenuncheze în fața celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine și în felul acesta să-l limiteze. (Părintele Arsenie Boca)
Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. (Matei 6.16)
Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)
Când stai în fața Domnului, ești mai presus de lumea aceasta. 11.10
Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup și se prezintă în fața lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune și în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinții Părinți ai Bisericii au interpretat acest «ochi sufletesc», de care vorbește Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conștiința omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine și rău, între întuneric și lumină, între păcat și sfințenie. Dacă această conștiință este luminată de credință, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)
Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate și alungă-le de la fața mea, a nepriceputului. (Sfinții Părinți)
Cel care a împlinit o poruncă, să aștepte ispita pentru ea. Căci dragostea față de Hristos se probează prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia. (Solomon 14.29)
Cel mai dificil lucru este să vezi ceea ce este în fața ochilor tăi. (Goethe)
Cel mai mare păcat față de oameni nu este ura, ci indiferența față de ei. (George Bernard Shaw)
Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri. Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu. (Iacob 4.3, 4)
Cine te lingușește în față, te bârfește pe la spate. (Napoleon Bonaparte)
Conștiința curată te face să fii cuvios față de Dumnezeu și drept față de oameni. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cu Dumnezeu nu trebuie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui. (Arhimandritul Sofronie Saharov)
Curajul este rezistența în fața fricii, meșteșugul de a domina frica, și nu absența fricii. (Mark Twain)
Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, și te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect față de tine și înalta ta valoare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitocești și prin atracțiile păcătoase? (Epictet)
Dar Domnul a zis către Samuel: „Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită la inimă„. (I Regi 16.7)
Dați deci tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul; că cel care iubește pe aproapele a împlinit legea. (Romani 13.7, 8)
De ce vorbiți deșertăciuni și nu împliniți ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu puteți vedea. Iată, de față stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Și așa a fost încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372. De vreme ce voi căutați dovadă că Hristos grăiește întru mine, Care nu este slab față de voi, ci puternic în voi. (Galateni 13.3)
Dezvață-te să respecți fațada, până n-ai văzut interiorul. (Tudor Arghezi)
Dragostea față de Dumnezeu și de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare și prin împărtășirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar și prin slujirea jertfelnică a aproapelui. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dreptatea judecății dumnezeiești dă simțirii omenești față de cei în suferință, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simțirea lui dă prin judecata făcută supușilor o hotărâre asupra lui însuși. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dumnezeu este aproape neputincios în fața libertății omului. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
Epoca prezentă preferă semnul față de lucrul semnificat, copia față de original, imaginația față de realitate, aparența față de esență fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig Feuerbach)
Era frumoasă vremea când casele erau biserici, față de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Este mai cinstit să urăști pe față, decât să-ți ascunzi gândul sub un chip înșelător. (Cicero)
Eșecul este numai o altă față a succesului. (Herbert Harris)
Fața Lui s-a făcut albă ca lumina și hainele străluceau ca zăpada. 12.9
Fără voința omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect față de liberul arbitru. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? (Luca 12.56)
Fericit e sufletul care zi și noapte nu are în gândurile sale altă grijă decât a ști cum va sta în fața judecătorului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Fericit este cel ce are o așa dragoste față de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebunește de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)
Frica – neîncrederea arătată față de propriul eu. (Sarghis Sakaian)
Frumoasă e tăcerea în fața vorbelor nelegiuite. (Origen)
Fugi de purtarea cu multe fețe, urmărește adevărul, sinceritatea și simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Gândește-te să duci o viață binecredincioasă și așa crezând, te vei împărtăși cu binecuvântarea care alungă nu numai moartea, ci și bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbește legea care stăpânește în mod sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia față de Dumnezeu și omoară patimile, neținând seama de păcatele în care ne aflăm, ci vindecându-ne mai degrabă ca pe niște bolnavi. Căci întărește pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Și pune sufletul pentru oile Sale. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Grăitorul de rele dă pe față lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ține ascunse. (Solomon 11.13)
Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în fața muzicii lui și voi îngenunchia cu umilință la mormântul său. (Ludwig van Beethoven)
Hristos, Arhiereul jertfelor noastre, ocrotitorul și ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata și preaînalta Lui Față, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa și întunecata noastră minte înflorește la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoștința cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Iar acum s-a dat pe față prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea și a adus la lumină viața și nemurirea, prin Evanghelie. (II Timotei 1.10)
Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu știa că fața sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron și toți fiii lui Israel, văzând pe Moise că are fața strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise și au venit la el Aaron și toate căpeteniile obștei și Moise a grăit cu ei. (Ieșirea 34.29-31)
Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine și stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăși! Și eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit. Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră față de aproapele. Aici nu e vorbă goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubește. Cine nu iartă și cine nu iubește pe om, nici pe Dumnezeu nu-L iubește. … (Părintele Sofian de la Antim)
Important este ceea ce suntem noi în fața lui Dumnezeu, iar nu ceea ce gândesc oamenii despre noi. (Avva Teognost)
Indiferența este răzbunarea lumii față de mediocritate. (Oscar Wilde)
Iubirea adevărată este iubirea față de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Iubirea față de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului. 9.19
În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne! (Iov 16.7)
În fața iubirii, groaza și întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)
În fața lui Dumnezeu toți suntem la fel de deștepți, dar și la fel de proști. (Albert Einstein)
În fața lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul. (Petre Țuțea)
În fața minții liniștite, întreg universul se predă. (Lao Tse)
În fața naturii nu te crede nici mare, nici mic, meditează. (Victor Hugo)
În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulțumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoștinței față de Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă și bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită și fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea și bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respirație a sufletului în prezența harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălțăm imnuri, așezând-o în fața Stăpânului a toate. (Origen)
Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feței Lui și împuținează sminteala ta. (Ecclesisticul 17.20)
La început era vrăjmaș ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe față ca fiind dușman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înșelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul)
Lumea e atât de tare ocupată cu aparența, încât prea puțin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înșelat de aparențe, pentru că nu știi niciodată cine este în fața ta. Ferește-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)
Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflecția propriei fețe. (William M. Thackeray)
Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feței este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)
Mai mult prețuiește o dojană pe față decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)
Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în fața ochilor, pe care-l urmăresc și pe care-l imită. Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)
Mândria este complicată, având multe și felurite fețe. Își atacă adversarul din toate părțile și chiar pe învingătorul său în orice privință. (Sfântul Ioan Casian)
Mulți oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulțumirii față de sine și a vinovăției. Acesta este un simplu gând, iar gândurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)
Nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horațiu)
Nepăsarea față de cei din jurul nostru nu ne poate ajuta la nimic. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Neștiința dă naștere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea față de adevăr. Cunoștința este deci luminare; ea alungă neștiința și ne dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omenești și nu este necesar să fim nepăsători nici față de cele omenești pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Nu avem nevoie de minuni în viața noastră pentru a ne mântui. Credința ține loc de minuni și chiar face câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susținea acest lucru spunând că mereu se deschid ochii celor orbi duhovnicește și urechile oamenilor surzi față de virtute.
Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți. (William Shakespeare)
Nu rațiunea revoltată față de Dumnezeu, ci rațiunea rugătoare, rațiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră și smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamț)
Nu te împiedica a împlini făgăduința în vreme bună, și nu aștepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. Mai înainte de a făgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul. Adu-ți aminte de mânia cea din ziua sfârșitului și de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu fața. (Ecclesiastul 18.22-24)
Nu-i forță să reziste în fața iscusinței. (Phaedrus)
O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni / Prin care-ți cer doar pâine și pază și minuni, / Căci am făcut adesea din Tine robul meu / Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu, / În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta / Îți cer într-una să faci Tu, voia mea, / Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei / Și să-mi slujești în toate, să-mi dai fără să-mi iei, / Gândindu-mă că dacă îți cânt și Te slăvesc / Am drept să-ți cer într-una să faci tot ce doresc. / O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga / Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta, / Nu tot cerându-ți Ție să fii Tu robul meu, / Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu; / Să înțeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga / E să doresc în toate să fie voia Ta. (Rugăciunea părintelui Arsenie Boca)
Oamenii sunt ca Luna: nu-și arată decât o față. (Arthur Schopenhauer)
Omenește vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum ați făcut mădularele voastre roabe necurăției și fărădelegii, spre fărădelege, tot așa faceți acum mădularele voastre roabe dreptății, spre sfințire. Căci atunci, când erați robi ai păcatului, erați liberi față de dreptate. (Romani 6.19, 20)
Omul vanitos este laș în fața judecății oamenilor și arogant în fața judecății lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Scărarul)
Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? (Psalmi 43.26)
Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. (Gabriel Liiceanu)
Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)
Prietenul adevărat se luptă cu dușmanul și pune mâna pe scut în fața potrivnicului. Să nu uiți pe prietenul tău, când este în război și să nu-l uiți întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)
Primii creștini au înțeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalțe la Cer, acolo unde S-a înălțat și Hristos. Ei au mai înțeles că această înălțare este condiția însăși a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundați în viața cea nouă a Împărăției; și atunci când, după această «Liturghie a înălțării», ei se reîntorceau în lume, fețele lor reflectau lumina, «bucuria și pacea» acelei Împărății, și erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)
Prostul are un mare avantaj față de deștept. Este întotdeauna mulțumit de el însuși. (Napoleon Bonaparte)
Pune față în față aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, și desfătarea, care îndepărtează de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)
Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește? (Evrei 12.7)
Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda și nu-ți întoarce fața ta de la cel sărac. (Psalmi 4.4)
Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre. (Luca 1.75)
Schimbarea la față 1.3
Silește-te să te arăți încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu fața curată, drept învățând cuvântul adevărului. (II Timotei 2.15)
Sufletele înțelepte se pleacă chiar și fața dreptei socoteli a vrăjmașului. (Dimitrie Cantemir)
Și dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Și făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbați frați și părinți, ascultați acum, apărarea mea față de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)
Și din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)
Și era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. (Luca 18.3)
Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești. (Matei 26.39)
Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos„. (Efeseni 5.11-14)
Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. (Matei 17.2)
Și zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de față, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Așa răspunzi Tu arhiereului? Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedește ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați? (Ioan 18.22, 23)
Tendința scolastică de abordare și analiză a slujbelor bisericești experiată de teologii zilelor noastre și lipsa de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioșilor constituie probleme grave cu care ne confruntăm în momentul de față și care necesită un răspuns adecvat. (Teologul Alexander Schmemann)
Tinerețea e fericită tocmai pentru că are în fața ei viitorul. (Nicolai Gogol)
Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască și că aversiunea mea față de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea și desăvârșirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)
Toate mințile lumii sunt neputincioase în fața oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)
Toleranța nu implică lipsa de dedicare a cuiva față de convingerile sale. Mai curând, condamnă opresiunea și persecutarea altora. (John F. Kennedy)
Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără știrea Lui. Căci Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmașe și potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite timpuri, față de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul și Dreptul Iov)
Un alt criteriu al spiritualității autentice este înțeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de crucea ca atitudine existențială în fața necazului și a suferinței. Viața spirituală include înțelegerea spirituală a crucii, care inevitabil e întâlnită în viață. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o artă spirituală. Înseamnă să nu o cauți, să nu te lauzi cu ea, să nu te pedepsești prin cruce, să nu faci pe eroul ajutându-i cu orice preț pe ceilalți să și-o poarte pe a lor. …. (Teologul catolic Marko Rupnik, vezi Crucea)
Un duhovnic adevărat nu merge niciodată în fața ucenicilor săi, ci în spatele lor. (Starețul Emilian de la mânăstirea athonită Simonospetra)
Un om fățarnic are două fețe și niciun obraz. (Nicolae Iorga)
Un om senin în fața morții este un om care are conștiința lui Dumnezeu. 11.9
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față cu toți, destoinic să dea învățătură, îngăduitor, certând cu blândețe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului, și ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinși, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Vântul de la miazănoapte aduce ploaie și limba clevetitoare aduce o față mâhnită. (Solomon 25.23)
Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 18.10)