A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi, să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificația fiecărui lucru în relație cu întreaga personă. Același lucru e valabil și în iubirea față de celălalt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Exagerarea cu privire la plăcere e necumpătare. (Aristotel)
Exagerarea este adevărul care și-a pierdut răbdarea. (Khalil Gibran)
Exagerarea, vrând să mărească lucrurile mici, le face să pară și mai mici. (Jean le Rond d’Alembert)
Există puțin adevăr în fiecare exagerare și puțină exagerare în fiecare adevăr. (Leonard Barnes)
Opera de artă este exagerarea unei idei. (André Gide)
Sfatul Sfântului Antonie cel Mare: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, nu înseamnă să nu te căiești pentru păcatele trecutului. El are în vedere o văietare obsesivă, exagerată a acestora. Pasă lumii ajung să stea orientați cu fața spre trecut, nu spre prezent, iar alții justifică lipsa oricărui progres spiritual, prin acel trecut care a devenit o uriașă piatră de moară legată de grumazul lor și care nu le mai permite să mai facă vreo mișcare ascensională. Îndemnul: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, poate fi adresat și unuia care consideră că păcatele lui sunt atât de mari, încât Dumnezeu nu-l mai poate ierta. El s-ar traduce: De vreme ce Dumnezeu te-a iertat, iartă-te și tu, consideră trecutul un capitol încheiat și începe o viață nouă… (vezi Iertarea de sine)
Un compliment reușit este un exercițiu de echilibristică între adevăr și exagerare. (Hermann Bahr)