A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
A cunoaște Esența Divină – acesta este cel mai înalt țel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)
A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
A fost întrebat avva Mios de un ostaș dacă primește Dumnezeu pocăința. – Spune-mi, iubitule, de ți se va rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos și o port. – Deci, dar, dacă îți este milă de haină, lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?
A greși e omenește, a ierta e dumnezeiește. (Alexander Pope)
A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt și a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)
A iubi pe dușmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredința sau desfrânarea sau hoția, ci înseamnă a iubi pe hoț, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om, ci pentru că sunt oameni și făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greșala fratelui meu, bine este să o acopăr? Și i-a răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greșala fratelui nostru și Dumnezeu o acoperă pe a noastră, și în orice ceas o arătăm pe a fratelui și Dumnezeu o arată pe a noastră.
A întrebat un frate pe Avva Pimen: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce vorbește pentru Dumnezeu, bine face; și cel ce tace pentru Dumnezeu, tot bine face.
A privi cu mintea la Dumnezeu 6.14
A sfinți numele lui Dumnezeu, înseamnă a deveni sfânt. 12.13
A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
A trăi fără Dumnezeu, nu este altceva decât o moarte mult mai reală decât cea biologică. 7.7
A-i iubi pe vrăjmași, înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
A-L cunoaște pe Dumnezeu este începutul înțelepciunii. A nu-L cunoaște pe Dumnezeu este începutul nebuniei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
A-și lua crucea înseamnă a se lepăda de lume, pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
A-ți aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5
A-ți aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ți aminti de viață. A-L uita, înseamnă a muri. (Sfântul Teotim al Tomisului)
Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu și a rămas numai la sine, și în el s-a infiltrat satana denaturând eul lui prin mândrie și provocând apoi ura, minciuna, crima și toate celelalte. 8.9
Aceasta este viața cea veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. 12.8
Acela (Ioan) era făclia care arde și luminează, și voi ați voit să vă veseliți o clipă în lumina lui. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârșesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Acest har este împărăția lui Dumnezeu. 2.8
Acolo unde ia sfârșit creatura, începe Ființa lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură, și să-L lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine. (Meister Eckhart)
Adâncirea minții în Dumnezeu. 1.6
Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca și cea pe care o aducem lui Dumnezeu, ca părinte, constă mai ales într-o viață cinstită. (Origen)
Adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Am fost înzestrați cu puterea de judecată a minții ca să cunoaștem adevărul, iar adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Apoi fiilor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu își va agonisi păcat. (Leviticul 24.15)
Apropie-te de cei drepți și prin ei te vei apropia de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
Aripile Soarelui dreptății sunt: pronia și judecata. 7.14
Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela prezența lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcția artei. (Hermann Hesse)
Ascultarea față de Dumnezeu este mormântul voinței și înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)
Asemănarea cu Dumnezeu stă în a fi drept și curat, cu pricepere. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Aşa cum mâncarea este necesară pentru viaţă, la fel şi rugăciunea este necesară pentru realizarea Adevărului Divin Suprem. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
Atât Adam și Eva, cât și Cain au fost blestemați de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea mărturisirii, a căinței și a părerii de rău. (Sfinții Părinti)
Atâta timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-L cunoaște pe Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)
Atingerea de Dumnezeu este o trezire, trezire la sine, trezire la El. Nu există atingere de Dumnezeu în afara acestei treziri. Nu există Dumnezeu-pentru-mine în afara acestei treziri. (Henri Le Saux)
Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și, dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie și a adus-o la Adam. Și a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. (Facerea 2.21-23)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: „Nu știu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Și a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. (Facerea 4.9-11)
Atunci când cineva voiește să-și rânduiască viața după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de Sus, încât i se împlinește tot ceea ce voiește. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. (Matei 13.43)
Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Greșit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru și înaintea voastră! Iertați-mi acum încă o dată greșeala mea și vă rugați Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!” Și ieșind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu, și Domnul a stârnit vânt puternic de la apus și acesta a dus lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie și n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului. Dar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel. (Ieșirea 10.16-20)
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului. Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș. Atunci nevasta lui a zis către el: „Te ții mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu și mori! Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” Și în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.7-10)
Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: „Toate câte a zis Domnul vom face și vom fi ascultători!” Și a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: „Iată voi veni la tine în stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, și să te creadă pururea„. Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: „Pogoară-te de grăiește poporului să se țină curat astăzi și mâine, și să-și spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui și să-i spui: Păziți-vă de a vă sui în munte și de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge de munte va muri. (Ieșirea 19.8-12)
Atunci un nor a acoperit cortul adunării și locașul s-a umplut de slava Domnului; și Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul și slava Domnului umpluse locașul. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui Israel. (Ieșirea 40.34-38)
Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? (Ieremia 23.23)
Aurul și argintul fals sunt pagube pe care le poți îndura și un bărbat priceput ușor descoperă falsul. Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său și dacă are viclenie în inima sa, acela e cel mai fals dintre muritorii făcuți de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)
Avem nevoie să Îl găsim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi găsit în zgomot și agitație. (Maica Tereza)
Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos , adevărat și viu. El nu este nesimțitor ca idolii voștri, noi Aceluia ne închinăm. (Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximian și să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul)
Avem Stăpân blând și iubitor de oameni și nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abținem de la mâcăruri și să postim așa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncați, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumești și să folosim tot răgazul cu cele duhovnicești. Căci dacă ne-am rândui viața noastră cu mintea trează, dacă am întrebuința tot răgazul vieții noastre cu cele duhovnicești și am mânca atâta doar să fim în nevoie numai și am cheltui viața noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenească este trândavă și se îndreaptă mai degrabă spre tihnă și plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă și de plăceri și să ne și ducă de la grijile lumești la lucrarea celor duhovnicești. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Binele făcut la nevoie ți-l răsplătește înzecit Dumnezeu când nici nu gândești. (Mircea Eliade)
Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare de Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)
Biserica este antecamera Împărăției lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Cabasila)
Boala este un mod de a te întâlni cu Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curățire de patimi și de înțelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea și încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)
Botezul lui Ioan era îndepărtarea de păcat. Botezul creștin este unire cu Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)
Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu, înfăptuită de oameni. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Bunătatea tinereții este îngerească; cea a bătrâneții este dumnezeiască. (Carmen Sylva, poetă și prima regină a României)
Bunăvoința după putere este bine plăcută lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Ca să știi, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp și temelie a adevărului. (I Timotei 3.15)
Ca să-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieși din mintea ta. (Neale Donald Walsch)
Ca să-L întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru. (Paulo Coelho)
Calea providenței (+) și calea judecății (-) 7.14
Caută ceea ce este dumnezeiesc, iar ceea ce este omenesc va veni foarte ușor. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. (Sfântul Ioan Damaschin)
Că mie acum păcatele mi s-au făcut zid întunecat între mine și Dumnezeu. (Avva Ammoi)
Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris și în Psalmul al doilea: „Fiul Meu ești Tu; Eu astăzi Te-am născut”. (Faptele Apostolilor 13.33)
Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut”; și iarăși: „Eu Îi voi fi Lui Tată și El Îmi va fi Mie Fiu”? (Evrei 1.5)
Căci cunoaștem pe Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti”. Și iarăși: „Domnul va judeca pe poporul Său”. Înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu. (Evrei 10.30, 31)
Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (I Corinteni 1.18)
Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii. (Evrei 4.12)
Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. (Romani 4.2)
Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3.16)
Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui și se poartă cu fiecare după purtarea lui. (Iov 34.11)
Căci dacă Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziți spre judecată, și n-a cruțat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptății, când a adus potopul peste cei fără de credință, și cetățile Sodomei și Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenușă, dându-le ca o pildă nelegiuiților din viitor; (II Petru 2.4-6)
Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toți. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)
Căci însăși existența lui Dumnezeu nu este câtuși de puțin combătută prin faptul că nu poate fi demonstrată, deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelație. (Arthur Schopenhauer)
Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăși aceasta, că v-ați întristat după Dumnezeu, câtă sârguință v-a adus, ba încă și dezvinovățire și mâhnire și teamă și dorință și râvnă și ispășire! Întru totul ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)
Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre că am umblat în lume, și mai ales la voi, în sfințenie și în curăție dumnezeiască, nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. (II Corinteni 1.12)
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)
Căutarea lui Dumnezeu 1.1
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă. 1.4
Când citești Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îți spui mereu: “Vorbește cu mine și despre mine.” (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8
Când ești în pace și nu ai altă luptă, atunci mai mult te smerește, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm și să fim dați la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputințele noastre, nu ne lasă să fim dați spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)
Când îți aduci aminte de Dumnezeu înmulțește rugăciunea, ca atunci când Îl uiți, Domnul să-Și aducă aminte de tine. (Sfântul Marcu Ascetul)
Când noi facem tot ceea ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosință. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ține sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta.” Numai când iubește pe Dumnezeu și pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăște pe semeni și când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulțime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferința, suportă cu greu boala și mulți dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii științifice care arată că omul credincios trece mai ușor prin greutățile vieții decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
Când se va elibera mintea, se va înlătura tot ce e la mijloc între ea și Dumnezeu. (Sfântul Isaia Pustnicul)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc. Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Când spunem că Dumnezeu este iubire, spunem că El se comunică pe Sine la infinit. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Când te afli în lărgime să nu te bucuri și când te afli în necazuri să nu te întristezi și să nu le socotești pe acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac și din neam în neam, prin cruce și moarte. (Sfântul Isaac Sirul)
Când vine Dumnezeu, pleacă răul. (Dionisie Areopagitul)
Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine. (Părintele Arsenie Boca)
Ce poate face Dumnezeu cu puterea, face Maica Domnului cu rugăciunea. (Sfinții Părinți)
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu își va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său și nu va găsi nimic bun într-însul? Aduceți-vă aminte ce-a pățit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a chemat când nu eram și a voit să venim de la neființă la ființă. (Sfântul Clement Romanul)
Ce-mi doresc eu mie, să-ți dea Dumnezeu ție. (O zicală din popor) Ce-mi dorești tu mie, să-ți dea Dumnezeu tot ție! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)
Cel care Îl vede pe Dumnezeu în lucrările Sale și crede în El văzându-le, acela este cu adevărat bogat. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog și filosof elvețian)
Ceea ce are preț înainte lui Dumnezeu este frumusețea sfințeniei, un duh blând și liniștit. (Ellen G. White)
Cel blând pentru Dumnezeu este mai înțelept decât înțelepții și cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului și al învățăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se folosește de el, pierde darul; și dimpotrivă, cel ce se sârguiește să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă și mai mult dar, după cum celălalt pierde și ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cel care se roagă poate întâlni în experiența sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minți și lumina imaterială a lui Dumnezeu. 2.7
Cel care se silește să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de șaptezeci de ori câte șapte, adică tot timpul vieții și în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă numărul șapte. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cel care slujește lui Dumnezeu, cu bunăvoință va fi primit și rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii și nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.17, 18)
Cel ce este cinstit și lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubește, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)
Cel ce cunoaște adevărul nu se împotrivește necazurilor, care vin asupra lui. Căci știe că-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce face binele și caută răsplată, nu slujește lui Dumnezeu, ci voii sala. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce se înalță împotriva oamenilor, se va înălța și împotriva lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cel ce se roagă vorbește cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cel ce vrea să facă ceva și nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca și când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înțelegem atât cu privire la cele bune, cât și la cele rele. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cele două mâini ale lui Dumnezeu: Fiul si Duhul Sfânt. 5.17
Cele două piscuri ale neștiinței sunt: necredința în Dumnezeu și superstiția. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cele patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu, în Dumnezeu. (Vladimir Ghika)
Celebritatea este o latură a puterii și un privilegiu dat de Dumnezeu. (Constantin Cotimanis)
Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)
Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voința Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. (Romani 1.10)
Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)
Chiar și un ateu are nevoie de Dumnezeu pentru a-L nega. (Miguel de Unamuno)
Ci propovăduim înțelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. (Romani 2.7-9)
Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. (Sfântul Teoder Studitul)
Cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său. (I Ioan 4.21)
Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela trebuie să creadă în Dumnezeu. (Isaac Newton)
Cine nu se minunează de Dumnezeu, nu L-a cunoscut de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa și asupra celor din jur. 11.4
Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primește răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. (Valeria Mahok)
Cele ce ți se întâmplă să le primești ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (Din “Învățăturile celor 12 Apostoli”)
Cine se întâlnește cu Dumnezeu, acela rămâne copleșit de măreția lui Dumnezeu. Numai atunci când din simțire poți revărsa cuvântul: “Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu este de ajuns pentru lauda minunilor Tale”. Când ai această conștiință, când spui cuvântul acesta nu ca o rânduială, ca o formulă din rânduiala slujbelor, ci cu toată revărsarea de suflet, simți că Dumnezeu este mai presus de tine, că învierea este mai presus de lume, că tainele lui Dumnezeu sunt mai presus de cuget. Există posibilitatea să intuiești cu gândul lucruri pe care nu le poate cuprinde cuvântul, să intuiești cu sfințirea lucruri nu le poate exprima vorba. Sfântul Isaac Sirul vorbește, de pildă, despre o rugăciune când ți se taie cuvântul de pe buze, când nu mai poți spune nimic și rămâi copleșit de mărețiile lui Dumnezeu. (Părintele Teofil Pârâian, emisiunea Lumini pentru suflet din 03.05.2016)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înțelept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonțiu de Bizanț, unul dintre marii scriitori bisericești)
Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. (Albert Einstein)
Compasiunea înseamnă să iubești cu inima lui Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Conștiința curată te face să fii cuvios față de Dumnezeu și drept față de oameni. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Conștiința este glasul lui Dumnezeu, care ne spune ce e bine și ce e rău în noi. (Părintele Arsenie Boca)
Conștiința este îngerul lui Dumnezeu care îl păzește pe om. Conștiința pomenește păcatele noastre și, pomenindu-le, ne smerește. (Părintele Paisie Olaru)
Conștiința este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Cadoc)
Conștiința este “pârâșul nostru”, care, “ne pârăște” de pe acum și, dacă ne împăcăm cu el, este bine. Iar împăcându-ne cu pârâșul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu. (Părintele Ilie Cleopa)
Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moștenirea, slava și odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, și chiar de ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuți de tristețe. 1.1
Credința e începutul care duce la înțelegere și deschide mintea spre primirea luminii dumnezeiești. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Credința este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realități nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credință, proorocii au văzut mai dinainte și au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credință, ei au prevăzut și prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea și înălțarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Credința în Dumnezeu 7.11
Credința în Dumnezeu, care face atât cât e cu putință pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Creștini suntem și un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jertfim. (Sfinții Mucenici Dionisie Areopagitul și însoțitorii săi: Luchian episcopul; Rustic preotul și Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)
Creștinul n-are stăpânire asupra lui însuși, dar are timp liber pentru Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Cu ajutorul lui Dumnezeu, să duceți până la capăt crucea căsătoriei. (Părintele Paisie Olaru)
Cu cât evoluează mai mult știința, cu atât mai mult credem în Dumnezeu. (Albert Einstein)
Cu cât mai grabnic vom muri, cu atât mai grabnic Îl vom vedea pe Dumnezeu. 11.13
Cu Dumnezeu nu trebuie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui. (Arhimandritul Sofronie Saharov)
Cu neputință este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare și fără rugăciune. (Sfântul Ioan Damaschin)
Cu siguranță Dumnezeu nu a creat ființa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate. (Abraham Lincoln)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu știți ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin, la spovedanie)
Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conștiinței, ci cunoașterea harului lui Dumnezeu și a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cunoașterea lui Dumnezeu 12.8
Cunoașterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi și scopul sublim al vieții. 12.8
Cunoașterea lui Dumnezeu, fără rugăciune, nu este posibilă. 9.24
Cunoaștere, prudență, discernământ; acestea sunt adevăratele cerințe pe care trebuie să le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaștere, prudență, discernământ; acestea sunt darurile de care avem nevoie și nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – Că a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)
Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca și tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cuvântul rău asupra drepților este ars de harul lui Dumnezeu. 10.3
Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu. 7.5
Da, avem mulți savanți și oameni de știință, dar atât de ignoranți în realitățile divine; avem o mulțime de filosofi, dar atât de puțini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul și care pot să arate semenilor, drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creștinism în secolul trecut)
Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele? 5.18
Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, și te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect față de tine și înalta ta valoare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitocești și prin atracțiile păcătoase? (Epictet)
Dacă Dumnezeu există, și eu cred, câștig viața veșnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)
Dacă înlăturăm întunericul din noi, vom vedea că Dumnezeu există. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
Dacă nu crezi în Dumnezeu, și nu există, nu ai pierdut nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu, și există, diavolul te-a luat! (Blaise Pascal)
Dacă Dumnezeu este iubire, cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dacă Dumnezeu este totdeauna cu tine, de ce tu trăiești ca și când El ar fi departe de tine? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă Dumnezeu îți închide o ușă, îți deschide o fereastră. (Proverb rusesc)
Dacă Dumnezeu ne-ar face nouă după faptele noastre, cu adevărat n-am mai fi. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viața ta, atunci nu este pe locul care I se cuvine. (Părintele Teofil Pârâian)
Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puțin crezând în el și câștigă la fel de puțin necrezând.
Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câștigă viața veșnică crezând în El și pierde un bine infinit dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)
Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. (Dostoievski)
Dacă Iisus nu este Dumnezeu, atunci eu nu mă pot îndumnezei. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Dacă iubești pe cei ce te dușmănesc, imiți după puterea ta pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală și cu înțelepciune, mai trebuie să avem credința că nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat și fără înțelepciunea legată de Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dacă nu ar exista Dumnezeu, nu ar exista nici atei. (G. K. Chesterton)
Dacă nu avem timp pentru Dumnezeu, nici Dumnezeu nu are veșnicie pentru noi. (Sfinții Părinti)
Dacă nu poți vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei. (Părintele Arsenie Boca)
Dacă oamenii ar ști ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferință și ar suporta în liniște orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru și a Insulelor Filipine)
Dacă oamenii ți-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)
Dacă omul n-ar putea supraviețui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoțit sufletul în nevoi și pasiuni trupești cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și desfrâul sufletului spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreț și frumos în viața oamenilor și pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creștin din secolul al doilea)
Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu? (Blaise Pascal)
Dacă știi să pui pe Dumnezeu în tot ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ți se petrece. (Vladimir Ghika)
Dacă te-ai lepădat de tine și te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai așa poate sufletul să ajungă la sine însuși, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine și strămutându-se în Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)
Dacă tu, creștin fiind, nu vezi minunile lui Dumnezeu, înseamnă că nu ești creștin cu adevărat. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Dacă voi vă temeți a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creștinii, să călcăm poruncii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veșnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit și săgetat)
Dacă vrei să te știe Dumnezeu, fii după putință necunoscut printre oameni. (Avva Teognost)
Dacă-și va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dar ia întinde mâna Ta și atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în față!” Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Și Satan a pierit din fața lui Dumnezeu. (Iov 1.11, 12)
Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau și tu, de ce disprețuiești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea judecății lui Dumnezeu. (Romani 14.10)
Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, și tinzând către cele dinainte, alerg la țintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)
Dar vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește. (Ioan 4.23)
Darul vorbirii în limbi 1.2
Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, și foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinții Părinți)
Dă-mi credință în Dumnezeu și voi înfrunta tancurile cu praștie și pietre. (Gavriil Stiharul)
Dă-mi, Doamne, să vorbesc ceea ce vrei să auzi de la mine. (Sfântul Ioan Scărarul)
De ce Dumnezeu, care este dragoste, îngăduie suferința și boala? 10.2
De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu: pocăiți-vă și vă întoarceți de la toate nelegiuirile voastre, ca necredința să nu vă fie piedică (Iezechiel 18.30)
De ai primit a fi creștin, sârguiește-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos. (Sfântul Vasile cel Marte)
De asemenea și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile știe care este dorința Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinți. (Romani 8.26, 27)
De Dumnezeul meu nu mă voi lepăda, al lui Hristos am fost, sunt și voi fi, și idolilor nu voi jertfi, nici nu le voi pleca genunchiul meu. (Sfântul Mucenic Mina, înainte de a fi decapitat)
De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.3, 4)
Deci, dar, Dumnezeu pe cine voiește îl miluiește, iar pe cine voiește îl împietrește. Îmi vei zice deci: De ce mai dojenește? Căci voinței Lui cine i-a stat împotrivă? (Romani 9.18, 19)
Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)
Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin! (Matei 6.9-13)
Descoperirea Împărăției lui Dumnezeu. 7.14
Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbești: despre Dumnezeu, până ce nu-ți întărești credința în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoști pe al tău; și despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)
Din cauza păcatului neascultării proto-părinților noștri, Adam si Eva, am pierdut haina de lumină protectoare dumnezeiască. 4.12
Din momentul în care cunoști că ești păcătos, te-ai schimbat din vrăjmașul lui Dumnezeu, în prietenul lui Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)
Din toate timpurile, diavolul a făcut tot ce i-a stat în putință, ca să pună minciuna în locul adevărului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Doamne, Dumnezeul meu, păzește-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)
Doamne, nu Te-aș fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit! (Fericitul Augustin)
Dorința după Dumnezeu 3.5
Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc și sunt suficient de puternici încât să se căiască și cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiți cu răbdare, smerenie și recunoștință să îndure toată povara consecințelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi și pe aceștia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareți ruși de dinainte de venirea comunismului)
Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtășește de ea, să disprețuiască toată plăcerea trecătoare și toată osteneala și întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dragostea de Dumnezeu este mișcarea cea mai firească a inimii. 9.19
Dragostea față de Dumnezeu și de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare și prin împărtășirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar și prin slujirea jertfelnică a aproapelui. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dragostea pentru Dumnezeu trece prin aproapele. (Sfinții Părinți)
Dragostea, energie dumnezeiască. 5.6
Drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele nostru. (Sfinții Părinți)
Duh este Dumnezeu. 7.5
Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. 5.7
Duhovnicul, colaboratorul lui Dumnezeu. 7.8
Duhul lui Dumnezeu 5.15
Duhurile raționale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Dumnezeiasca Scriptură nu vorbește în zadar și la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dumnezeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ștersături. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu 7.3, 12.11
Dumnezeu Treime 9.11, 12.7
Dumnezeu a coborât la noi, ne cere și nouă să ne ridicăm la El. 10.17
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e așa, dar face lucruri și mai minunate: face sfinți din păcătoși. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găsește vase deșarte de grijile omenești. (Fericitul Augustin)
Dumnezeu admite astfel de piedici, pentru că prin ele credința noastră este pusă la încercare. 9.10
Dumnezeu altoiește mlădița care rămâne în El. 3.4
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată și cu vârf. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu controlează circumstanțele vieții noastre. 12.17
Dumnezeu dă daruri și unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini)
Dumnezeu dragoste este. 5.6
Dumnezeu e de infinite ori infinit mai presus de energiile tale. (Sfântul Grigorie Palama)
Dumnezeu este aproape neputincios în fața libertății omului. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19
Dumnezeu este asemenea unui cer ale cărei margini nu sunt nicăieri și al cărui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
Dumnezeu este cel mai aspru pedepsitor al relelor. (Ovidius)
Dumnezeu este ființa virtuților. 9.19
Dumnezeu este iubire. 9.5
Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)
Dumnezeu este îndelung-răbdător și mult-milostiv. 9.21
Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi. (Psalmi 7.11)
Dumnezeu este mai aproape de mine decât sunt eu însumi. 1.1
Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viață. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Dumnezeu este poetul perfect. (Robert Browning)
Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenționat. (Albert Einstein)
Dumnezeu este un adevăr universal. (Albert Einstein)
Dumnezeu face sărbătoare cerească din întoarcerea păcătoșilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului. (Pitagora)
Dumnezeu iartă. Natura niciodată. (Carmen Sylva, poetă și prima regină a României)
Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri. (Benjamin Franklin)
Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu începe în fiecare dimineață. (O vorbă franțuzească)
Dumnezeu îngăduie durerea și suferința în timpul vieții. 7.14
Dumnezeu ne ajută, chiar dacă pe moment ni se pare că nu ascultă rugăciunile noastre. 6.12
Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi. (Sfântul Petru Damaschin)
Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă și cui să dea. (Părintele Paisie Olaru)
Dumnezeu ne ia ca pe niște copii și ne arată într-o legănare iubirea Sa divină. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Dumnezeu ne pedepsește, dorindu-ne tot binele. 5.18
Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Dumnezeu ne vrea liberi în relația cu El. 1.11
Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formația lui de bază: medic.)
Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce. 9.14
Dumnezeu nu ispitește, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinței noastre și astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepților sunt pentru încercare și au și plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, și nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil și de una și de alta, în funcție de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)
Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viață. (Hermann Hesse)
Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe niște oi sau ca pe niște vite, ca să pierim și să dispărem apoi fără urmă. (Atenagora Atenianul)
Dumnezeu nu pedepsește bogăția, ci neomenia. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu nu se face cunoscut prin știință. 1.1
Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute acele fapte. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu plătește fiecăruia după măsura credinței lui. 4.7
Dumnezeu poate decide dacă și când survine ispita. 12.17
Dumnezeu poate decide modul în care aceste circumstanțe ne afectează. 12.17
Dumnezeu s-a făcut totul pentru tine, așa că și tu fă-te totul pentru El. (Sfântul Ioan de Kronstadt)
Dumnezeu să-i răsplătească! 10.3
Dumnezeu se află de partea cealaltă a morții. 11.13
Dumnezeu se face cunoscut prin Duhul Sfânt. 1.1
Dumnezeu se odihnește în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dumnezeu se revelează pe Sine în lumină, și ca lumină. 2.7
Dumnezeu și conștiința știu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulțumesc?” (William George Ward)
Dumnezeu vorbește cu omul prin energiile Sale necreate, din care omul se împărtășește, și prin care-L cunoaște pe Dumnezeu. 8.15
Dumnezeu vrea să se folosească încă de sufletele alese, îi coboară pe treapta a doua și-i menține în har, pentru grija de frații lor mai slabi. 11.17
Dumnezeu, doctorul suprem. 4.12
Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viața și arta vindecării pentru a proteja și a o menține. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog și filosof elvețian)
Dumnezeu 7.3, 12.11
Dumnezeu Treime 9.11, 12.7
Dumnezeu a coborât la noi, ne cere și nouă să ne ridicăm la El. 10.17
Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e așa, dar face lucruri și mai minunate: face sfinți din păcătoși. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găsește vase deșarte de grijile omenești. (Fericitul Augustin)
Dumnezeu admite astfel de piedici, pentru că prin ele credința noastră este pusă la încercare. 9.10
Dumnezeu altoiește mlădița care rămâne în El. 3.4
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată și cu vârf. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu controlează circumstanțele vieții noastre. 12.17
Dumnezeu dă daruri și unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini)
Dumnezeu dragoste este. 5.6
Dumnezeu e de infinite ori infinit mai presus de energiile tale. (Sfântul Grigorie Palama)
Dumnezeu este aproape neputincios în fața libertății omului. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19
Dumnezeu este asemenea unui cer ale cărei margini nu sunt nicăieri și al cărui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
Dumnezeu este cel mai aspru pedepsitor al relelor. (Ovidius)
Dumnezeu este ființa virtuților. 9.19
Dumnezeu este iubire. 9.5
Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)
Dumnezeu este îndelung-răbdător și mult-milostiv. 9.21
Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi. (Psalmi 7.11)
Dumnezeu este mai aproape de mine decât sunt eu însumi. 1.1
Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viață. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Dumnezeu este poetul perfect. (Robert Browning)
Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenționat. (Albert Einstein)
Dumnezeu este un adevăr universal. (Albert Einstein)
Dumnezeu face sărbătoare cerească din întoarcerea păcătoșilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului. (Pitagora)
Dumnezeu iartă. Natura niciodată. (Carmen Sylva, poetă și prima regină a României)
Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri. (Benjamin Franklin)
Dumnezeu începe în fiecare dimineață. (O vorbă franțuzească)
Dumnezeu îngăduie durerea și suferința în timpul vieții. 7.14
Dumnezeu ne ajută, chiar dacă pe moment ni se pare că nu ascultă rugăciunile noastre. 6.12
Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi. (Sfântul Petru Damaschin)
Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă și cui să dea. (Părintele Paisie Olaru)
Dumnezeu ne ia ca pe niște copii și ne arată într-o legănare iubirea Sa divină. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Dumnezeu ne pedepsește, dorindu-ne tot binele. 5.18
Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Dumnezeu ne vrea liberi în relația cu El. 1.11
Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formația lui de bază: medic.)
Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce. 9.14
Dumnezeu nu ispitește, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinței noastre și astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepților sunt pentru încercare și au și plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, și nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil și de una și de alta, în funcție de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)
Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viață. (Hermann Hesse)
Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe niște oi sau ca pe niște vite, ca să pierim și să dispărem apoi fără urmă. (Atenagora Atenianul)
Dumnezeu nu pedepsește bogăția, ci neomenia. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu nu se face cunoscut prin știință. 1.1
Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute acele fapte. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu plătește fiecăruia după măsura credinței lui. 4.7
Dumnezeu poate decide dacă și când survine ispita. 12.17
Dumnezeu poate decide modul în care aceste circumstanțe ne afectează. 12.17
Dumnezeu s-a făcut totul pentru tine, așa că și tu fă-te totul pentru El. (Sfântul Ioan de Kronstadt)
Dumnezeu să-i răsplătească! 10.3
Dumnezeu se află de partea cealaltă a morții. 11.13
Dumnezeu se face cunoscut prin Duhul Sfânt. 1.1
Dumnezeu se odihnește în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dumnezeu se revelează pe Sine în lumină, și ca lumină. 2.7
Dumnezeu și conștiința știu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dumnezeu ți-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulțumesc?” (William George Ward)
Dumnezeu vorbește cu omul prin energiile Sale necreate, din care omul se împărtășește, și prin care-L cunoaște pe Dumnezeu. 8.15
Dumnezeu vrea să se folosească încă de sufletele alese, îi coboară pe treapta a doua și-i menține în har, pentru grija de frații lor mai slabi. 11.17
Dumnezeu, doctorul suprem. 4.12
Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viața și arta vindecării pentru a proteja și a o menține. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog și filosof elvețian)
Dumnezeu dăruiește harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul)
Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinței umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferința. Dumnezeu a venit în lume să umple suferința umană de prezența Lui. (Paul Claudel)
Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să se facă purtător de duh. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine. (Psalmi 84.6)
După aceea a zis Domnul către Moise: „Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua și stați la ușa cortului adunării, că Eu îi voi da povețe!” Și a venit Moise cu Iosua și au stat la ușa cortului adunării. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, și stâlpul de nor a stat la ușa cortului adunării. Și a zis Domnul către Moise: „Iată, tu te vei odihni cu părinții tăi, iar poporul acesta se va scula și se va desfrâna după dumnezeii străini ai pământului aceluia în care va intra, iar pe Mine Mă va părăsi și va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el; pentru aceasta se va aprinde mânia Mea asupra lui în ziua aceea și-i voi părăsi, Îmi voi ascunde fața de la ei și vor fi omorâți și-i vor ajunge mulțime de necazuri și greutăți și atunci Israel va zice: Aceste necazuri nu m-au ajuns ele oare pentru că nu este Domnul Dumnezeul meu în mijlocul meu? (Deutoronomul 31.14-17)
După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta, căci în neamul acesta numai pe tine te-am văzut drept înaintea Mea. Să iei cu tine din toate animalele curate câte șapte perechi, parte bărbătească și parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească și parte femeiască. De asemenea și din păsările cerului să iei: din cele curate câte șapte perechi, parte bărbătească și parte femeiască, iar din toate păsările necurate câte o pereche, parte bărbătească și parte femeiască, ca să le păstrezi soiul pentru tot pământul. Căci peste șapte zile Eu voi vărsa ploaie pe pământ, patruzeci de zile și patruzeci de nopți și am să pierd de pe fața pământului toate făpturile câte am făcut”. (Facerea 7.1-4)
După aceasta Daniel s-a dus în casa lui și a dat de știre lui Anania, Misael și Azaria, prietenii lui, care este pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel și prietenii lui împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Și a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului. (Daniel 2.17-19)
După cum ne purtăm noi cu aproapele nostru, așa și Dumnezeu se poartă cu noi. (Sfântul Vasile cel Mare)
E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit. (Sfântul Marcu Ascetul)
Einstein, încetează să-I mai spui lui Dumnezeu ce să facă! (Niels Bohr)
Energia divină, harul care izvorăște din Dumnezeu. 1.11
Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viață veșnică. Același Om, Hristos, este Dumnezeu și suferă mereu. Oricine crede în El va avea viață veșnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veșnic cu sfinții. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304)
Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu și fără Biblie. (George Washington)
Etapele drumului către Dumnezeu: renunțarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5
Eu cred că Dumnezeu este adevăratul nume și adevăratul izvor al inconștientului colectiv și de aceea este suprema autoritate morală din univers. (Stephen R. Covey)
Eu nu cred că există Dumnezeu. Eu sunt sigur că există. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru și psiholog elvețian)
Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, pentru că Îl iubesc pe El. (Sfântul Antonie cel Mare)
Eu nu mă tem de Dumnezeu, ci de mine păcătosul, ca să nu-L supăr pe El. (Sfinții Părinți)
Eu nu pot cinsti pe zeii voștri surzi și muți, închipuiți prin metale, piatră sau marmură și cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul și Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat și decapitat, anul 307)
Eu sunt lumina lumii 10.11
Eul nostru, încadrat în Dumnezeu. 8.9
Existența lui Dumnezeu nu se poate dovedi și e păcat să cauți s-o explici cuiva. Crezi numai … și afirmi. (Camil Petrescu)
Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume. (Jean-Paul Sartre)
Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. (Petre Țuțea)
Fără Hristos nu-i posibil a-L cunoaște pe Dumnezeu. [Sfântul Irineu de Lugdunum (Lion), ucenicul Sfântului Sfințit Mucenic Policarp al Smirnei]
Fără voința omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect față de liberul arbitru. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Fericirea nu ține de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinții Părinți)
Fericit este acela care are un suflet curat și un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu. (Origen)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)
Fericit este cel ce are o așa dragoste față de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebunește de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)
Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 11.18
Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)
Fiecare iertare este o înălțare către Dumnezeu. 5.13
Fiecare om este unic. Nu te compara cu altcineva ca să nu intervii în planul lui Dumnezeu. (Baal Shem Tov)
Fiecare om poate să fie un mic creion, prin care Dumnezeu să poată scrie lumii o scrisoare de dragoste. (Maica Tereza de Calcuta)
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie cu tine. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și de iscusința omului. (Faptele Apostolilor 17.29)
Filosofia este lucrul cel mai mare și mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalțe până la Dumnezeu și să ne apropie de El, iar sfinți sunt cu adevărat sunt numai aceia care-și deprind mintea cu filosofia. (Sfântul Justin Martirul și Filosoful)
Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este. (Matei 5.48)
Flecarii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. 9.12
Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor și al înțelepților! ( Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptușeala hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, și sună pentru noi ca un scurt testament)
Focul dumnezeiesc 4.14
Frica de Dumnezeu 4.4, 11.9
Frica de Dumnezeu duce la viață și ne îndestulăm fără să fim loviți de nenorocire. (Solomon 19.23)
Frica de Dumnezeu este o virtute, pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9
Frica de Dumnezeu se naște din credință. 7.12
Frica de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu 9.9
Frica lui Dumnezeu 6.5
Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde? (Iov 4.6)
Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? (I Corinteni 6.18, 19)
Gândul la Dumnezeu 4.6
Gândul la Dumnezeu, o rugăciune la îndemâna fiecăruia. 4.9
Grija și spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9
Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice deprindere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)
Harul lui Dumnezeu 9.8, 9.11, 9.22, 2.14
Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulțimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naște din multă osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)
Hristos este Dumnezeul tuturor. (Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei, torturat și condamnat la moarte prin decapitare pentru că L-a propovăduit pe Hristos. Toate acestea s-au întâmplat în jurul anului 120)
Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete și fulgere și nor des pe Muntele Sinai și sunet de trâmbițe foarte puternic. Și s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu și au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; și se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, și tot muntele se cutremura puternic. (Ieșirea 19.16-18)
Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise și-a zis: „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuiește”. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug și a zis: „Moise! Moise!”. Și el a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” Și Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!” Apoi i-a zis iarăși: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!” Și și-a acoperit Moise fața sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: „Am văzut necazul poporului Meu în Egipt și strigarea lui de sub apăsători am auzit și durerea lui o știu. M–am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta și să-l duc într-un pământ roditor și larg, în țara unde curge miere și lapte, în ținutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor și al Iebuseilor. (Ieșirea 3.2-8)
Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)
Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc. (Luca 11.28)
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc. (Luca 8.21)
Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22)
Iar Ilie a zis: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia și sufletul meu!” A zis Domnul: „Ieși și stai pe munte înaintea feței Domnului! Că iată Domnul va trece; și înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munții și va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul„. (III Regi 19.10-12)
Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. (Matei 9.8)
Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine și stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăși! Și eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit. Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la pământ la picioarele lui Iisus, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)
Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ. Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: „Ce e asta?” Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați. Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!” (Ieșirea 16.14-16)
Iertarea sinceră și adevărată este un dar de la Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Vântul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1.47-51)
Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. (Ioan 14.6)
Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)
Intuiția este alfabetul lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, așa cum copacul scuturat de vânt își înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispășim păcatele chiar din viața de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veșnică, așa cum prin cioplire și lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinții Părinți)
Iubirea adevărată este iubirea față de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Iubirea aproapelui izvorăște din iubirea de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin iubirea aproapelui. Fiecare să fie aproapele celuilalt. (Din învățăturile de la “Samarineanul Milostiv”)
Iubirea de Dumnezeu 9.19
Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo)
Iubirea față de Dumnezeu (ca ceara). 5.3
Iubirea față de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului. 9.19
Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mult mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)
Iubirea, porunca lui Dumnezeu. 8.5
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, și am putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni, a rămas fără auz și văz, în urma unei boli, pierzându-și apoi și capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai târziu și-a început educația cu Anne Sullivan, care a învățat-o numele obiectelor prin apăsarea în palmă a alfabetului surdo-muților. În cele din urmă, Keller a învățat să citească și să scrie în alfabetul Braille. A scris mai multe cărți, printre care și Povestea vieții mele.]
Împacă-te cu tine însuți și vei fi în pace cu Dumnezeu și semenii tăi. (Sfinții Părinți)
Împăcându-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9
Împărăția cerurilor 3.6, 4.7, 6.1, 6.6, 6.7, 7.2, 9.24, 10.2, 4.12
Împărăția cerurilor se silește, și silitorii o răpesc pe ea. 3.4
Împărăția lui Dumnezeu 1.1, 1.3, 1.4, 2.9, 3.1, 3.5, 4.15, 5.17, 6.11, 7.17, 8.6, 9.8, 10.19, 11.6, 12.14
Împărăția lui Dumnezeu a devenit astăzi o necesitate științifică. Altfel, fără împărăția lui Dumnezeu ne scufundăm în nihilism. (Gânditorul francez René Girard)
Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. 2.3, 2.6, 5.5
Împărăția lui Dumnezeu nu se dobândește cu ușurință, însă puțin i se cere inimii omului pentru ea. 9.8
Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în fapte. (Sfinții Părinți)
Împărăția lui Dumnezeu ține mai mult de modul de a trăi decât de modul de a gândi. (Sfinții Părinți)
Împărăția lui Dumnezeu, mecanismul de funcționare 12.14
Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19
„În anul al șaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria și să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierți. (Deutoronomul 15.1-3)
În anul morții regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau și strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porțile se zguduiau din țâțânele lor, iar templul s-a umplut de fum. (Isaia 6.1-4)
În ceea ce privește iubirea de Dumnezeu, e singura iubire care nu riscă să fie oarbă. (Vladimir Ghika)
În credință ne întâlnim cu Dumnezeu și trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii ființei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)
În Dumnezeu ne găsim scăparea și fericirea. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
În esență, frica este lipsa credinței în Dumnezeu. (Herbert Harris)
În fața lui Dumnezeu toți suntem la fel de deștepți, dar și la fel de proști. (Albert Einstein)
În fața lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul. (Petre Țuțea)
În multe medii a devenit nepotrivit, aproape obscen, să vorbești de Dumnezeu. (Teologul Olivier Clément)
În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
În noi se află Lumina Naturii, și această Lumină este Dumnezeu. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog și filosof elvețian)
În popor se spune că nu există om care să nu aibă dușman. Pentru că dacă n-am avea dușmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)
În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eșecuri mă recunosc pe mine. (Gavriil Stiharul)
În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăția lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuși o lucrează. (Harent)
În tăcere suntem inundați de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie. (Maica Tereza)
În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulțumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoștinței față de Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă și bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită și fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea și bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respirație a sufletului în prezența harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
În veacurile fără de sfârșit, noi ne vom odihni în Dumnezeu și Dumnezeu se va odihni în noi. (Sfântul Macarie Egipteanul)
În viața noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluții și ajutor. Dacă facem ceea ce este bine, să-I mulțumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reușim să facem binele, să-I cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)
În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, așa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. (Ecclesiastul 7.14)
Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălțăm imnuri, așezând-o înaintea Stăpânului a toate. (Origen)
Înainte de a-ți ridica mâinile spre cer, trebuie să-ți ridici sufletul; și înainte de a-ți ridica ochii, ridică-ți gândul la Dumnezeu. (Origen)
Începe și sfârșește ziua cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu. 11.9
Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu și a-și întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. (Ecclesiasticul 10.11)
Îndepărtarea de Dumnezeu, o lucrare drăcească. 9.11
Îndumnezeirea omului 9.18
Înfrânarea, prin grija lui Dumnezeu. 8.10
Îngăduirea suferinței 10.2
Întâi știm că Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul oricărui bine; iar binele este cu neputință să fie crezut și săvârșit altfel decât în Hristos Iisus și Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)
Întâiul și cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuților, adică smerenia, este rodul adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Întâlnirea cu Dumnezeu 12.9
Întâmplarea dureroasă face pe înțelept să-și aducă aminte de Dumnezeu, și întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Întâmplare este pseudonimul lui Dumnezeu când nu vrea să semneze. (Anatole France)
Între oamenii buni și Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i unește. Am spus prietenie? E totuși un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soț și soție. La o așa unire sunt chemați toți oamenii, fiindcă așa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu și al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfințenia vieții noastre. (Seneca)
Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)
Întristarea după Dumnezeu. 11.15
Întru Lumina Ta vom vedea lumină. 8.1
Întunericul absenței lui Dumnezeu. 2.7
Înțelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaște cuibul adevărului. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Înțelept este numai Dumnezeu. Ceilalți sunt înțelepți prin darul lui Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Înțeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de frică. (Ralph Waldo Emerson)
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)
Învață-te să vorbești mult cu tine însuți și cu Dumnezeu, iar cu oamenii, puțin. Cu cât vei vorbi mai puțin cu oamenii, cu atât vei vorbi mai mult cu Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)
Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. (Marcu 10.17, 18)
Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22.36-39)
Învierea morților din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere și osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Îți faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, așa ca să nu se știe ce înseamnă, ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ți toate gândurile și întreaga ta persoană în acest semn. Simți cum te cuprinde în întregime? De ce? Este semnul Universului și este semnul mântuirii. Pe cruce, Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfințește pe om în întregime până la cea din urmă fibră a ființei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze și să ne adune, să ne cuprindă gândurile și inima și voința în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
Jertfa făcută în dragoste și credință, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ține la un loc casele, înmulțește roadele, apără de primejdie și ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim și noi mult mai mult, și prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Și cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenție la cei din jur, făcând binele semenilor noștri și, cu siguranță, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa așteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)
Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă și ca o datorie, o petrecere sfântă și strălucirile unei vieți alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Judecata de apoi 10.11
Judecata s-o lași în seama lui Dumnezeu. 10.4
Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu. 11.7
La bine nu poți respira de prieteni, la greu rămâi doar cu Dumnezeu! (Vladimir Ghika)
La capătul puterilor omenești începe puterea lui Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viață, nu printr-un anume fel de a gândi. (Christos Yannars)
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu că este bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi. (Facerea 1.1-5)
La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. (Ioan 1.1, 2)
„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce știam despre religii și I-am încredințat existența mea. Am hotărât să devin creștin, dar creștin-ortodox, influențat de Lossky și de Părinți, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément studenților, prietenilor sau jurnaliștilor, dar fără să omită trecutul său. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)
Legea cunoștinței de Dumnezeu e sădită în noi. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Legea și proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare se silește spre ea. (Luca 16.16)
Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu. (Euclid)
Lepădarea de sine este lepădarea de sinea mea, care vrea să se substituie lui Dumnezeu. (Părintele Constantin Galeriu)
Lepădarea de sine înseamnă să te golești de tine și să te umpli de Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Liniștea ține de o împăcare cu sine și cu Dumnezeu, iar acest pas, această liniște, este începutul curățirii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Lipirea sufletului de Dumnezeu. 4.2
Lipsa mustrărilor de conștiință în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoșate, al unui obicei al omului de a se îndreptăți pe sine însuși și de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu. 9.14
Liturghia este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăția, preotul binecuvântează liturghia care urmează să se desfășoare. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)
Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții. (Efeseni 6.17, 18)
Lumea este o fereastră prin care Îl văd pe Dumnezeu și comunic cu El. 7.9
Lumina imaterială a lui Dumnezeu 2.7
Lumina, slava lui Dumnezeu 10.11
M-am făcut văzătorul unor realități, ce-mi depășeau înțelegerea. 12.1
Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)
Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care și-a pierdut speranța a pierdut totul. Și Iuda și Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-și viața, cel de al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranță, iar căința i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)
Marea asceză înseamnă a răbda bolile și a aduce cântări de mulțumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)
Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. (Galileo Galilei)
Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei și mulțumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniță Teodosia fecioara, torturată și apoi aruncată în mare, la anul 308)
Mă tem ca nu cumva, venind iarăși, să mă umilească Dumnezeul meu la voi și să plâng pe mulți care au păcătuit înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de desfrânarea și de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)
Măsura iubirii lui Dumnezeu este să-L iubim fără măsură. (Sfântul Bernard Clairvaux)
Mâinile la muncă, mintea și inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
Mântuirea este, în același timp, și lucrarea lui Dumnezeu, dar și lucrarea noastră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu și să căutăm mântuirea. (Părintele Paisie Olaru)
Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea rațională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul. (Albert Einstein)
Mintea la Dumnezeu 12.5
Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul Grigorie Palama 2.7)
Moașele însă s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat și pe băieți să trăiască. Atunci a chemat regele Egiptului pe moașe și le-a zis: „pentru ce ați făcut așa și ați lăsat să trăiască și copiii de parte bărbătească?” Iar moașele au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele, ci ele sunt voinice și nasc până nu vin moașele la ele”. (Ieșirea 1.17-19)
Moartea este distanța care ne lipsește pentru a-L atinge pe Dumnezeu. 11.13
Moartea este un prieten, care ne șoptește cele despre Dumnezeu. 11.13
Moartea, despărțirea de Dumnezeu și întoarcerea la Dumnezeu. 11.13
Mulți filosofi și savanți au ajuns la convingerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu. 1.1
Mulți oameni se declară credincioși, dar trăiesc ca și când Dumnezeu n-ar fi. 1.5
Natura conține în sine germenii divini. 7.9
Natura este arta lui Dumnezeu cel Veșnic. (Dante Alighieri)
Natura este o stație de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbește tot timpul, doar să alegem postul. (George Washington Carver)
Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credință. 11.12
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)
Neprimirea rugăciunii 2.9, 6.12, 8.6
Nevoile, îngăduite de Dumnezeu pentru binele nostru. 5.18
Nicăieri în Noul Testament creștinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară acolo unde e un zid despărțitor între Dumnezeu și om. Hristos, care este Dumnezeu și om, a dărâmat zidul dintre om și Dumnezeu. El a inaugurat o nouă viață, nu o nouă religie. (Teologul Alexander Schmemann)
Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omenești și nu este necesar să fim nepăsători nici față de cele omenești pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.10)
Nici întâmplarea nu-i în afara providenței dumnezeiești. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nici vrăjmașul nu lucrează fără voia și îngăduința lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3
Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decât ridicându-se prin jertfă. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Nimeni nu poate predica creștinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veți fi astfel, nu veți mai propovădui creștinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona. (Matei 6.24)
Nimic nu apropie și unește atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc, ca dumnezeiasca iubire. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Nimic nu e mai bun decât Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Oprește războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ți distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupți cu Biserica, îți va fi cu neputință să învingi, întrucât Dumnezeu este mai puternic decât toți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nimic nu este mai sărac decât o minte care, fiind în afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu. (Filocalia)
Nimic necurat nu intră în împărăția lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
Nimic nu ni-L apropie mai mult pe Dumnezeu decât aproapele. (Vladimir Ghika)
Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu, ca facerea de bine. 6.11
Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsuflețit și se leapădă de Dumnezeul cel viu. (Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail, trei frați care veniseră din Persia la Calcedon unde se desfășura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au tăiat capetele, iar trupurile au fost arse.)
Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut, datorită bunătății Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu de la om trebuie să aștept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)
Nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoștința de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Nu ești chiar atât de singur precum crezi. Cel puțin două persoane se interesează de tine: Dumnezeu și diavolul. (Gavriil Stiharul)
Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteți găsi pace în lume. O puteți găsi numai în inima voastră, atunci când ea se deschide. (Paul Ferrni)
Nu există păcat care să-ntreacă milostivirea lui Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Nu fii iubitor de sine, ci iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine, ci o vei găsi în ceilalți. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Nu fiți piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum și eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască. (I Corinteni 10.32)
Nu lăsa voia lui Dumnezeu, ca să înfăptuiești voia oamenilor. (Sfântul Antonie cel Mare)
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. (Psalmi 50.12, 13)
Nu murim întâmplător, ultimul cuvânt nu-i aparține morții, ci lui Dumnezeu, autorul ei. 11.12
Nu poți cârmui o lume fără Dumnezeu, poți numai s-o astâmperi cu tunul. (Napoleon Bonaparte)
Nu poți să crezi în Dumnezeu și să nu postești. 7.11
Nu primește Dumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui. 2.9
Nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru. (Sfinții Părinți)
Nu rațiunea revoltată față de Dumnezeu, ci rațiunea rugătoare, rațiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră și smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamț)
Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. (Luca 12.6)
Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)
Nu te deznădăjdui pentru că Dumnezeu este milostiv, dar nici nu fii fără grijă pentru că El este și drept. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da și puterea pentru biruință. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Nu trebuie să cheltuiești viața presupunând că Dumnezeu este în afara ta. 1.1
Nu trebuie să vă străduiți singuri, ci cereți și ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinerețile mele pentru o viață de încă puține zile. Pentru aceste vorbe bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt și aruncat în temniță, unde a murit după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetății Anisa, care a refuzat să se închine idolilor)
Nu-mi este frică de nimic decât de uitarea de Dumnezeu. (Părintele Miron Mihăilescu)
Numai credința neclintită mântuiește pe om aici și dincolo deopotrivă. Credința e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat și lumea plină de enigme, și mai cu seamă între om și Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)
Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, disprețuindu-i pe diavoli și netemându-ne deloc de ei. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Numai în situații deosebit de grele, dar și atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca și în cazul lui Iov, ispitele îngăduite de Dumnezeu pot depăși cu puțin puterile noastre. Dar și în astfel de cazuri puterea binelui biruiește până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor. (Părintele Teodor Bodogae)
Numai prin credință Îl putem cunoaște pe Dumnezeu. 11.18
O conștiință curată ne face să avem frică de Dumnezeu și rușine de oameni. (Sfinții Părinți)
O picătură de înțelepciune, izvorâtă din frica de Dumnezeu, ne poate mântui. (Sfinții Părinți)
O rugăciune făcută fără atenție, înșirând doar cuvinte goale, e o batjocură la adresa lui Dumnezeu (Părintele Petroniu Tănase de la schitul Prodromul din muntele Athos)
O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)
O, Doamne, de-am avea noi inima psalmistului și mintea lui Kepler, ca să Te contemplăm pe Tine! (Albert Einstein)
Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)
Ochii minții întorși către Dumnezeu. 10.15
Ochiul privește cele văzute, iar mintea înțelege cele nevăzute. Căci mintea care iubește pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu și-a luminat mintea sa și vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)
Odihna sufletelor n-o găsiți în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc și în desăvârșirea voastră, ca și în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Omul a fost creat pentru a se uni cu Dumnezeu. 8.15
Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezește ca dintr-o beție: întreaga lui viață i se pare o pierdere de timp. Dar omul necredincios face și vorbește lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură și dacă îl lauzi te slujește ca un catâr. De tânăr își părăsește casa în care s-a născut și pleacă de-și pierde frumusețea și cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baștovoi)
Omul care este cu Dumnezeu, acela face numai bine și cu el este tot binele, în timp ce omul fără Dumnezeu face numai rău și cu el este tot răul. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
Omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Omul fără Dumnezeu este un simplu animal. (Sfinții Părinți)
Omul încearcă câte poate după voia sa; iar Dumnezeu le sfârșește după dreptate. (Sfântul Marcu Ascetul)
Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naște din pământ și se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relația cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relație cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich)
Omul nu există decât dacă există Dumnezeu și nemurirea. (Dostoievski)
Omul sfătuiește pe aproapele precum știe; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a crezut. (Sfântul Marcu Ascetul)
Omul vanitos este laș în fața judecății oamenilor și arogant în fața judecății lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Scărarul)
Omul, centrul și sinteza creației lui Dumnezeu. 6.3
Omul, chipul lui Dumnezeu. 8.4
Ori slujitor al lui Dumnezeu, ori slujitor al lui mamona. 1.4
Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Orice iertare este un pas către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Orice lege naturală este legea lui Dumnezeu. (Isaac Newton)
Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci. (Sfântul Marcu Ascetul)
Pace în suflet nu poate avea omul care este veșnic nemulțumit de cele ce i se întâmplă în viață, ci numai acela care cu recunoștință mulțumește lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)
Pacea, dovada unei mari iubiri. 11.4
Pariați că Dumnezeu există. De câștigați, câștigați tot; de pierdeți, nu pierdeți nimic. (Blaise Pascal)
Patima este setea de Dumnezeu pervertită, întoarsă pe dos. (Sfinții Părinți)
Patimile nu-l pot birui pe acela care are frică de Dumnezeu. 6.5
Păcatul desparte și îndepărtează pe om de Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să strălucească în inimile noastre. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege și ne-o dăruiește, pentru a ne face să cunoaștem voința Sa. 9.22
Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ți-l dăruiește pentru sfințenia ta. 9.22
Păstrează tăcerea, și tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu. 9.12
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, și Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. (Ecclesiasticul 4.30)
Pe calea lui Dumnezeu, a sta pe loc înseamnă a da înapoi. (Sfântul Bernard Clairvaux)
Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos și necurat pe sine. (Avva Matoi)
Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Pe Dumnezeu L-am cunoscut mai bine printre lacrimi. (Victor Hugo)
Pe Dumnezeu să-L slujim prin fapte, să-L lăudăm prin cuvânt și să-L cinstim cu gândul. (Evagrie Ponticul)
Pe slujitorul lui Hristos îl păzește, nu straja trupească, ci providența dumnezeiască. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Pedeapsa care face ca iadul să fie iad este durerea că sufletul L-a pierdut pe Dumnezeu. (Alfons de Liguori)
Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8
Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările, decât să răspundem în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi și numai o singură limbă. (Plutarh)
Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască și să înțeleagă omul cât de mult îl iubește Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Pentru cel drept bucuria cea dumnezeiască și cerească este continuă. (Sfântul Vasile cel Mare)
Pentru oamenii credincioși, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de știință – la capătul considerațiilor lor. (Max Planck)
Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui și gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)
Peste toate stăpânește o ordine divină. 11.22
Pictura este nepoata Naturii. Este înrudită cu Dumnezeu. (Rembrandt)
Pocăința este o tocmeală cu Dumnezeu. Noi dăm păcatul și Dumnezeu dă iertarea. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
Pocăința, singura cale de întoarcere la Dumnezeu. 11.6
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur și îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)
Postul dat de Dumnezeu lui Adam si Evei. 6.9
Postul este o purificare înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Postul trebuie ținut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilința inimii și curățirea de păcate. (Sfântul Ioan Casian)
Prăbușirea Imperiului Roman este o meritată pedeapsă a Cerului și o dovadă elocventă a guvernării lui Dumnezeu în lume. (Salvianus, scriitor bisericesc din veacul al cincilea)
Preadesfrânaților! Nu știți, oare, că prietenia lumii este dușmănie față de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)
Preceptele lui Dumnezeu apasă pe umerii noștri, dar e o greutate de aripi. (Vladimir Ghika)
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)
Precum soarele este pentru cele ale simțurilor, așa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Precum se topește ceara de foc, așa se topește duhul necurat de focul lui Dumnezeu. 6.5
Prefer să fiu în iad cu Dumnezeu decât în rai fără Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Prima cauză de prăbușire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit șarpe, iar prăbușirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbușiri el încă putea să se ridice și să vorbească cu oamenii în tovărășie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus și nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit și să se hrănească din lucrarea viciilor pământești. La început era vrăjmaș ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe față ca fiind dușman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înșelătoare. (Sfântul Ioan Casian)
Primește împletirea celor bune și a celor rele, cu gând egal și Dumnezeu va netezi neegalitățile dintre lucruri. (Sfântul Marcu Ascetul)
Prin bunătatea Lui, Dumnezeu este aproape de toți. Noi înșine, prin păcat, ne depărtăm de El. (Sfântul Vasile cel Mare)
Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Prin intermediul imaginației creatoare, mintea comunică direct cu Inteligența Universală.(Herbert Harris)
Prin iubire și credință se ispășește păcatul și prin frica de Dumnezeu te ferești de rele. (Solomon 16.6)
Prin iubirea de Dumnezeu putem pătrunde în veșnicie, în bucuria veșnică, în învierea veșnică. 11.19
Prin moarte ne-am despărțit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem la Dumnezeu (cu Iisus Hristos). 11.13
Prin multe necazuri vi se cuvine tuturor a intra în împărăția cerurilor. 10.2
Prin porunci, Domnul face nepătimași pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieștile dogme le dăruiește luminarea cunoștinței. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Pune față în față aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, și desfătarea, care îndepărtează de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)
Puneți-vă în mâinile lui Dumnezeu și așteptați. 10.2
Puritatea inimii este cea mai importantă. Restul este muncă. Întregul univers este angrenat în lucrarea de adorare a lui Dumnezeu. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
Puțină știință duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa stiință duce la apropierea de Dumnezeu. (Albert Einstein)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu și cu semenii lor, iar iadul este suferința neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Raiul înseamnă să fii una cu Dumnezeu. (Confucius)
Raiul sau iadul încep din lumea aceasta în inima omului, potrivit relaţiei omului cu Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice, relaţii de credinţă şi iubire sau relaţii de necrediţă şi respingere a lui Dumnezeu. (Dostoievski)
Răul înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu. 12.17
Răutatea și de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat și pe unii de alții ne-a dezbinat. De aceea, cu toată osârdia să căutăm fapta cea bună, care și la Dumnezeu ne aduce și pe unii cu alții ne unește. (Avva Isidor)
Refuzul lui Dumnezeu, demonizare subtilă. 1.5
Relația omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr. 12.10
Religia este dialogul etern dintre omenire și Dumnezeu. (Franz Werfel)
Renunțarea la darurile lui Dumnezeu 1.10
Revelarea lui Dumnezeu 1.1, 1.2, 1.3, 2.7, 2.8, 9.21, 10.11, 12.9, 12.13
Roagă-te în mod regulat. În felul acesta tu vorbești cu Dumnezeu și Dumnezeu cu tine. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)
Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale, și vei vedea folosul rugăciunii tale și al citirii. (Sfântul Marcu Ascetul)
Roagă-te, și iubește-L pe Dumnezeu, ca să-L cunoști. 9.3
Rugăciunea care nu pornește din inimă se împrăștie înainte de-a ajunge la cer. Ea nu slăvește, ci insultă pe Acela Căruia se adresează. (Henri Lacordaire)
Rugăciunea constituie o înălțare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversație a intelectului cu Domnul. (Evagrie Ponticul)
Rugăciunea este lucrare nesfârșită, mai presus de orice artă sau știință. Prin rugăciune intrăm în legătură cu Ființa Cea fără de început, sau altfel spus, însăși viața lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal. Rugăciunea este un act de înaltă înțelepciune, care întrece orice frumusețe și vrednicie. În rugăciune aflăm sfânta încântare a duhului nostru. (Arhimandritul Sofronie Saharov)
Rugăciunea este lucrarea lui Dumnezeu în om. (Sfântul Grigorie Palama)
Rugăciunea este o adresare specială către Dumnezeu. 7.2
Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câteodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversație. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Rugăciunea este vorbirea inimii cu Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar și preot al Lui, căci și Hristos însuși se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipărește în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci și locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Rugăciunea nu înseamnă altceva decât să fii într-o relație de prietenie cu Dumnezeu. (Sfânta Tereza de Avila)
Rugăciunea Tatăl nostru 5.10, 12.12, 12.13, 12.14, 12.15, 12.16, 12.17
Rugăciunea utilizează gândurile, puterea mentală și inteligența creatoare de care dispunem împreună cu Inteligența Infinită a Spiritului Suprem. (Herbert Harris)
Rugăciunea, cel dintâi dar al lui Dumnezeu. 4.3
Rugăciunea, dialogul omului cu Dumnezeu. 4.10, 9.24
Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu. 4.3
Rugăciunea, vorbirea minții noastre cu Dumnezeu. 8.6
Rușinarea de Dumnezeu 4.10
S-a suit deci Moise și Iosua în munte și un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai și l-a acoperit norul șase zile, iar în ziua a șaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor. Și s-a suit Moise pe munte și a intrat în mijlocul norului; și a stat Moise pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți. (Ieșirea 24.15-18)
Să aveți către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă și către voi minte de judecător. (Părintele Ilie Cleopa)
Să dormim liniștiți somnul credinței și să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. (Richard Wurmbrand)
Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoința lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să mă apere Dumnezeu de prieteni; de dușmani pot să mă apăr și singur. (Voltaire)
Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuiește mai ales prin rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să ne ațintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârșit măreței slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulți aristocrați romani și a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinții Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece și să-și caute părinții și frații, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlnește pe Sfântul Barnaba și pe frații săi, deveniți ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu își va întâlni și părinții. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică și anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă și coptă.)
Să ne rânduim viața după voia lui Dumnezeu, pentru că numai așa ni se pot împlini dorințele, mai ales cele care țin de viața veșnică și de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să nu cumva să mijlociți și să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsați-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Din Epistola către Romani a Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinților Ioan Evanghelistul și Policarp al Smirnei. A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop și mucenic. A adus la Hristos pe Teofana și Drosida, soția și fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la porunca împăratului. În calendarul creștin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.)
Să nu îndepărtăm mintea de la Dumnezeu. 8.15
Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câștig de-am face minuni, după cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viață virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viață virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Scopul încercărilor, descoperirea în adâncul nostru a Împărăției lui Dumnezeu. 7.14
Scopul rugăciunii, unirea cu Dumnezeu. 5.6
Scopul tuturor oamenilor nu este altul decât acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin cuget curat și de a rămâne întru El. (Sfântul Grigorie Taumaturgul)
Scopul vieții este fericirea. (Platon) Și tot Platon spunea că “Fericirea este asemănarea cu Dumnezeu, atât cât este cu putință”.
Scopul vieții omului, îndumnezeirea. 5.14, 7.8
Se cuvine să te mărturisești fără rușinare, căci rușinarea pe care o înfrângi când te mărturisești îți aduce mărire și dar de la Dumnezeu. De ce te rușinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai rușinat și acum când cauți să-l ușurezi, te rușinezi? Nu știi că rușinea aceasta este de la diavol care, când face păcatul, îți dă îndrăzneală și nerușinare, iar când îl mărturisești îți dă frică și rușinare? Deci să-ți mărturisești păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la un duhovnic și jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meșteșugite ca să-ți împuținezi rușinea, căci să știi că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă și păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăși, după puțină vreme. (Sfântul Nicodim Aghioritul)
Secularismul este starea în care omul trăiește, ca și cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)
Seninătatea este o ofrandă către Dumnezeu. (Carmen Sylva, poetă și prima regină a României)
Sfânta Cruce este măsura pașilor pe care-i facem noi spre veșnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru Păduraru)
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos și până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupești și duhovnicești? Să fi fost oare niște nebuni toți cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credința și dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea și urmăm ei? (Origen)
Sfintele slujbe, călăuza spre Dumnezeu. 6.10
Sfintele sluijbe, raza de lumină prin care Dumnezeu coboară spre om. 6.10
Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu. 5.17
Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâțea necredincioși rămân câți credincioși am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)
Smerenia este cea care deschide poarta harului lui Dumnezeu. 8.1
Smerenia este însăși prezența lui Dumnezeu în om. (Sfinții Părinți)
Smerenia este lumina în care Îl putem vedea pe Dumnezeu. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Smerenia, începutul îndumnezeirii. 5.14
Smerita-cugetare și frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune. (Avva Ioan Colov)
Soarele dreptății 5.3
Starea de prezență continuă a lui Dumnezeu. 4.9
Starea de veșnică deschidere spre Dumnezeu. 5.5
Străduiți-vă să fiți în același gând cu Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Suferința ține de pedagogia lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Suferințele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înșine. (Sfântul Vasile cel Mare)
Sufletul bun, gândul curat și conștiința sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care I se pot aduce lui Dumnezeu. (Minucius Felix)
Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire; acest gând are pentru mine o vitalitate lirică originară. (Soren Kierkegaard, filosof și teolog danez)
Sunteți în mâinile lui Dumnezeu, numai că dați din mâini și din picioare. 10.2
Șaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu și acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon, torturat și decapitat)
Școala să fie cu credință, politica cu cinste, oastea cu dragoste de țară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)
Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” (Facerea 1.27, 28)
Și acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc. Și robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârșit de mare, care din pricina mulțimii lui nu se poate nici socoti, nici număra. Dăruiește-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte și să judece poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârșit de mare?” Și i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta. Și a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă; n-ai cerut bogăție, n-ai cerut sufletele dușmanilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi să judeci, iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îți dau minte înțeleaptă și pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta și cum nici nu se va mai ridica după tine. Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale. Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale”. (III Regi 3.7-14)
Și aduceau la El copii, ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Și, luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)
Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Și chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile. Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. (Luca 9.1, 2)
Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr. (Ioan 1.14)
Și Domnul a vorbit mai departe cu Iov și i-a zis: „Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?” Și Iov a răspuns Domnului zicând: „Dacă am fost ușuratic, ce răspuns să-ți mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea. Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori și nu voi lua-o iar de la început”. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis: „Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri. Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? Și Mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate? Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? Și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? (Iov 40.1-9)
Și fiind pedepsiți cu puțin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare și i-a găsit vrednici de El. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 3.5)
Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. (Ioan 11.25-27)
Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Și mâncându-l viermii, a murit. (Faptele Apostolilor 12.23)
Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere. (Marcu 9.1)
Și Moise a zis: „Arată-mi slava Ta! ” Zis-a Domnul către Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura„. Apoi a adăugat: „Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască„. Și iarăși a zis Domnul: „Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!” (Ieșirea 33.18-23)
Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)
Și răspunzând, Moise a zis: „Dar de nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: „Nu ți S-a arătat Domnul!”, ce să le spun?” Zis-a Domnul către el: „Ce ai în mână?” Și el a răspuns: „Un toiag!” „Aruncă-l jos!” îi zise Domnul. Și a aruncat Moise toiagul jos și s-a făcut toiagul șarpe și a fugit Moise de el. Și a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna și-l apucă de coadă!” Și și-a întins Moise mâna și l-a apucat de coadă și s-a făcut toiag în mâna lui. Apoi a zis Domnul: „Așa să faci înaintea lor, ca să te creadă că ți S-a arătat Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!” (Ieșirea 4.1-5)
Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară. Și grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Și oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare. (Apocalipsa 16.20, 21)
Și tot poporul auzind, și vameșii s-au încredințat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. (Luca 7.29)
Și uimire i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu și, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate. (Luca 5.26)
Și zicând acestea și luând pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor și, frângând, a început să mănânce. Și devenind toți voioși, au luat și ei și au mâncat. Și eram în corabie, de toți, două sute șaptezeci și șase de suflete. (Faptele Apostolilor 27.35-37)
Și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. (Marcu 1.15)
Taina iubirii lui Dumnezeu stă în taina iubirii pentru fratele tău. 8.4
Taina morții este o taină a iubirii lui Dumnezeu. 11.13
Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci din el este darul tău pentru Dumnezeu. (Leo Buscaglia)
Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii… (Vladimir Ghika)
Timpul liber petrecut fără frica de Dumnezeu este dascăl de păcate pentru cei ce nu știu să folosească timpul. (Sfântul Vasile cel Mare)
Timpul lui Dumnezeu: timpul veșniciei, prezentul continuu. 4.6
Tot ce există se află în Dumnezeu și nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu. (Baruch Spinoza)
Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără știrea Lui. Căci Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmașe și potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite timpuri, față de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul și Dreptul Iov)
Tot ce se întâmplă în lume, deci și în viața noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul și oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. (o vorbă din bătrâni)
Totul este să muncești și să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)
Toți au nevoie de Tine, chiar cei ce nu știu. Cei ce nu știu, mai amarnic decât cei ce știu. Flămândul își închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvnește sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio șansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate își găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Toți sunt scânteie din Dumnezeu, dar nu toți sunt conștienți de asta. (Yoga Swami)
Trăiți ca oamenii liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca robi ai lui Dumnezeu. (I Petru 2.16)
Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să intre în noi un pic de Dumnezeu. (Petre Țuțea)
Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respirația. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubești pe Dumnezeu. 9.19
Trebuie să-L primim pe Dumnezeu așa cum este El, iar neputința mea de a mă ridica la El, să nu-mi permită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputința de a mă ridica la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputința de a-L înțelege pe Dumnezeu și pogorârea lui Dumnezeu între noi? Haideți să-L facem ca noi, doar, doar ne-o înțelege, doar, doar, o gândi ca noi și s-o mixa ca și noi și va înțelege lucrurile, așa cum înțelegem noi, și atunci viața noastră va fi foarte comodă și foarte normală. Nu voi mai avea mustrări de conștiință. Ori de câte ori, neputând să-L înțelegem pe Dumnezeu și făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care, oricum există, nu vom manifesta decât atitudinea gadarenilor, stăpâni ai ținutului Gadara care, incomod fiindu-le Dumnezeu, L-au poftit să plece din ținutul lor. Nu avem decât ca, predându-ne Dumnezeului acestuia pe care-l avem și pe care-L citim în Sfintele Evangelii și auzim faptele și cuvintele Lui înțelepte, nu ne rămâne decât să ne predăm. Ce dacă gândește mai puțin convenabil mie. Ce dacă iubește altceva decât slăbiciunea din mine, umanul corupt și limitat din mine iubește. Ce dacă vede lucrurile atât de sublim. Trebuie să iubesc sublimul, și nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu așa cum este El, și chiar și atunci când lovește parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de dragul iubirii celei viitoare, celei veșnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care Hristos ar fi dorit să le spună gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj decât vorbeau ei. Să ne împropriem, să ne însușim acest limbaj al lui Dumnezeu, și atunci nu va mai fi niciun conflict de interese între noi și Dumnezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între felul de a vedea noi lucrurile și felul în care Hristos le-a lăsat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vorbim, să ne împropriem acest limbaj sfânt al lui Dumnezeu și apoi, atunci, între noi și El nu va mai fi decât armonie și comuniune și viață împreună veșnică. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu)
Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furișat în inima și trupul nostru, ca pe propriul lui tron. 2.13
Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deșarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbițarea nerușinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă și urârea mustrării. Sfârșitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc și nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)
Trupul se află între stricăciune și nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către țărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morții de către Dumnezeu pentru a fi cumințit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)
Trupul trăiește dacă este locuit de suflet, iar sufletul dacă este locuit de Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca)
Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. (Matei 6.6)
Ție să-ți slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis și toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău și totul a fost zidit și nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale! (Baruh 16.14)
Ținerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu și de frica sfârșitului. (Sfântul Efrem Sirul)
Un fir de păr nu se mișcă fără voia lui Dumnezeu, dar lumea întreagă? 4.9
Un lucru nu impune Dumnezeu: Să-L iubim cu de-a sila, ci în libertate sacră. (Sfinții Părinți)
Un om împreună cu Dumnezeu este întotdeauna în majortitate. (John Knox)
Un om necredincios se ascunde de Dumnezeu. Un om credincios se ascunde în Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Un om senin în fața morții este un om care are conștiința lui Dumnezeu. 11.9
Un singur lucru e de invidiat și de laudă, și anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omenești sunt nestatornice și mai înșelătoare decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)
Unde este Dumnezeu acolo este și fiica Sa, răbdarea. (Tertulian)
Unde este smerenie este și Dumnezeu. 7.10
Unii monahi și-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Unirea cu Dumnezeu 1.10, 5.12
Universul este un gând al lui Dumnezeu. (Friedrich von Schiller)
Universul mă încurcă și nu pot gândi măcar, că ar putea exista ceasul fără un ceasornicar. (Voltaire)
Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara și cântecul, dar fiecare are darul său de la Dumezeu, unul așa, iar altul într-altfel. (Homer)
Va veni vremea când fizicienii ne vor învăța să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
Vederea lui Dumnezeu 8.1
Vederea lui Dumnezeu este împărtășirea din energiile necreate ale Lui. 8.15
Vei realiza Adevărul Divin Suprem doar atunci când vei înţelege că niciun atom nu se mişcă fără voia lui Dumnezeu. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
Viața de familie, un mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu. 10.5
Viața e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăți sufletele de păcat și a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viața veșnică. (Valeriu Gafencu)
Viața fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)
Viața în Dumnezeu 10.9
Viața și moartea mea depind de alții. Dacă l-am câștigat pe aproapele meu, l-am câștigat și pe Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Viziunea lui Blaise Pascal („ … Cum a ajuns însă matematicianul şi fizicianul Pascal la această concepţie? Răspunsul îl găsim în noaptea de 23 noiembrie 1654, când a avut „viziunea” ce i-a schimbat definitiv sensul existenţei. … Din acel moment, pe Pascal îl va interesa în mod esenţial creştinismul şi Dumnezeul creştin, nu Dumnezeul abstract al filozofilor.” …. „În urma unui accident suferit în 1654 pe podul de la Neuilly pe Sena, când caii, care trăgeau trăsura, au sărit şi trăsura a rămas agăţată de pod, dar mai ales în urma unei revelaţii de pe 23 noiembrie 1654 Pascal a hotărât să ia calea credinţei, vizitând mănăstirea jansenită de lângă Paris.” Sursa citatelor: internet, biografia lui Blaise Pascal.)
Voința lui Dumnezeu devine voința omului. 6.14
Voința superioară (rațională) are ca scop pe Dumnezeu. 10.8
Vom vedea pe Dumnezeu așa cum este. 12.1
Vorbăria este dăunătoare, pentru că atunci când omul dorește ca el să vorbească, îi interzice lui Dumnezeu, Cel care este înăuntrul său, să vorbească. (Sfântul Vasile cel Mare)
Vuietul lui Dumnezeu este adiere de vânt lin. 6.10
Zis-a Avva Antonie: Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc pe El, căci dragostea scoate afară frica.
Zis-a Avva Grigorie: De la creștin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credința de la suflet, adevărul de la limbă și curățenia de la trup.
Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se ostenește omul, iar puțină vreme este osteneala și de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!
Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu este aceasta.
Zis-a Avva Teodor: Mulți din vremea aceasta au ales odihna, înainte de a le-o da lor Dumnezeu.
Zis-a un bătrân: În vremea când îți faci rugăciunea, înaintea lui Dumnezeu stai și cu însuși Dumnezeu vorbești.