A iubi pe cel drag este un lucru al firii; a iubi pe vrăjmaș este un lucru al harului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Avem Stăpân blând și iubitor de oameni și nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abținem de la mâcăruri și să postim așa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncați, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumești și să folosim tot răgazul cu cele duhovnicești. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.12)
De dragul plăcerii, iubim patimile și de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiți, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciți. Ei vor fi rușinați pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit și se vor roși la față din pricina grădinilor pe care le-au ales. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad și ca o grădină fără nici un strop de apă. (Isaia 1.28-30)
Dragă, mie mi-ar fi greu să nu postesc! (Părintele Teofil Pârâian, 10.10)
Dragă, nu slujba e lungă, ci răbdarea ta e scurtă! (Părintele Teofil Pârâian)
Este temperamentul părții înfierbântate și superstițioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească misterele și, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înțeleg cel mai puțin.(Isaac Newton)
Iluzia care ne exaltă ne este mult mai dragă decât zece mii de adevăruri. (Alexandr Sergheevici Pușkin)
În credință ne întâlnim cu Dumnezeu și trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii ființei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)
Îți zic un secret, dragul meu: nu aștepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. (Albert Camus)
Prietenii, de dragul virtuții, rămân veșnic lângă tine. (Sfântul Gură de Aur)
Și a zis Domnul către mine: „Du-te iarăși și iubește o femeie îndrăgită de un prieten, și totuși desfrânată, așa precum Domnul iubește pe fiii lui Israel, deși ei se întorc spre dumnezei străini și iubesc turtele de struguri„. (Osea 3.1)
Trebuie să iubesc sublimul, și nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu așa cum este El, și chiar și atunci când lovește parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de dragul iubirii celei viitoare, celei veșnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care Hristos ar fi dorit să le spună gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj decât vorbeau ei. Să ne împropriem, să ne însușim acest limbaj al lui Dumnezeu, și atunci nu va mai fi niciun conflict de interese între noi și Dumnezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între felul de a vedea noi lucrurile și felul în care Hristos le-a lăsat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vorbim, să ne împropriem acest limbaj sfânt al lui Dumnezeu și apoi, atunci, între noi și El nu va mai fi decât armonie și comuniune și viață împreună veșnică. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu)
Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – fericit în pădure unde fiecare copac grăiește prin tine. Doamne ce minunăție! În păduri, pe dealuri e liniște, liniște spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)
Dragostea de Dumnezeu 9.9