A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. (Ioan 11.11-15)
Adu-ți aminte de cele trecute, nădăjduiește în Domnul pentru cele viitoare, folosește spre bine cele prezente. (Mitropolitul Filaret)
Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt. (Din rugăciunile de la Rusalii)
Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33.17)
Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: „Nu știu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Și a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. (Facerea 4.9-11)
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului. Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș. Atunci nevasta lui a zis către el: „Te ții mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu și mori! Dar Iov i-a răspuns: „Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” Și în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.7-10)
Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: „Toate câte a zis Domnul vom face și vom fi ascultători!” Și a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: „Iată voi veni la tine în stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, și să te creadă pururea„. Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: „Pogoară-te de grăiește poporului să se țină curat astăzi și mâine, și să-și spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui și să-i spui: Păziți-vă de a vă sui în munte și de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge de munte va muri. (Ieșirea 19.8-12)
Atunci un nor a acoperit cortul adunării și locașul s-a umplut de slava Domnului; și Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul și slava Domnului umpluse locașul. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui Israel. (Ieșirea 40.34-38)
Ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul și îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)
Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? (Ieremia 23.23)
Beția nu-L primește pe Domnul. 2.9
Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. (Psalmi 33.10)
Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Și a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, așa și smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăși adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea și Domnul mai întâi de toți fericește pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
Că în foc se lămurește aurul, iar oamenii cei plăcuți Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)
Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)
Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. (Psalmi 138.13)
Căci cunoaștem pe Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti”. Și iarăși: „Domnul va judeca pe poporul Său„. Înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu. (Evrei 10.30, 31)
Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat și vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea. Asemenea și paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea, spre pomenirea Mea. (I Corinteni 11.23-25)
Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră și limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!” (Psalmi 125.1, 2)
Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ține sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învață-mă să fac voia Ta.” Numai când iubește pe Dumnezeu și pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăște pe semeni și când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulțime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferința, suportă cu greu boala și mulți dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii științifice care arată că omul credincios trece mai ușor prin greutățile vieții decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
Când stai în fața Domnului, ești mai presus de lumea aceasta. 11.10
Când vă rugați, închideți ușa cămării voastre și rugați-vă în duh și în adevăr. 2.13
Cât este de mare milostivirea Domnului și mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)
Cât valorează un suflet, nu valorează lumea întreagă. 2.12
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu își va întoarce privirea Sa dreaptă asupra sufletului său și nu va găsi nimic bun într-însul? Aduceți-vă aminte ce-a pățit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate și alungă-le de la fața mea, a nepriceputului. (Sfinții Părinți)
Cel bun dobândește har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândește Domnul. (Solomon 12.2)
Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl disprețuiește. (Solomon 14.2)
Celor ce sunt necăsătoriți și văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca și mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! (I Corinteni 7.8-10)
Certând m-a certat Domnul, dar morții nu m-a dat. 5.18, Psalmi 117.18
Cine nu gândește și nu lucrează ca Domnul, nu este printre ucenicii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cine păzește poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzește de orice rău. 6.5
Conștiința este o carte naturală; cel ce o citește cu fapta, face experiența ajutorului dumnezeiesc. Domnul e ascuns în poruncile Sale și cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cu cât ești mai mare, cu atât mai mult te smerește și înaintea Domnului vei afla har. Că mulți oameni mari și slăviți sunt, dar tainele se descopăr celor smeriți. Că mare este puterea Domnului și El este preaslăvit de cei smeriți. (Ecclesiasticul 3.18, 19)
Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)
Dar un mic număr din ei voi cruța de sabie, de ciumă și de foamete ca să povestească popoarelor, la care vor merge, despre toate ticăloșiile lor, și să știe și ele că Eu sunt Domnul”. (Iezechiel 12.16)
Dă-mi, Doamne, răbdare în războaie! (Patericul)
Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni și Domnul lucra cu ei și întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)
Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. (Efeseni 5.15-17)
Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. (Matei 25.10, 11)
Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac ești Tu. (Psalmi 92.1-3)
Domnul este ajutorul meu și eu voi privi cu bucurie pe vrăjmașii mei. (Psalmi 117.7)
Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. (Psalmi 117.6)
Domnul este ajutorul și apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea și mi-a ajutat. (Psalmi 27.9)
Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? (Psalmi 26.2)
Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împărați. (Psalmi 109.5)
Domnul este drept în mijlocul ei și nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineață El dă la lumină dreptatea; El nu lipsește niciodată și nici nu cunoaște nedreptatea. (Sofonie 3.5)
Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. (II Corinteni 3.17)
Domnul este Dumnezeu al dreptății; fericiți sunt cei care nădăjduiesc în El! (Isaia 30.18)
Domnul este Dumnezeu și nu este altul afară de El! (III Regi 8.60)
Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. (Psalmi 10.4)
Domnul este îndelung-răbdător și multmilostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor și în furtună Își face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui. (Naum 1.3)
Domnul este întărirea celor ce se tem de El, așezământul Lui îl va arăta lor. (Psalmi 24.15)
Domnul este întărirea poporului Său și apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)
Domnul este judecător și nu este la El părtinire. (Ecclesiasticul 35.13)
Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi! (Isaia 33.22)
Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? (Psalmi 26.1, 2)
Domnul este mare, El locuiește în înălțime; Sionul este plin de judecată și de dreptate. (Isaia 33.5)
Domnul este nădejdea ta și va feri piciorul tău de cursă. (Solomon 3.26)
Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea. (Psalmi 15.5)
Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul. (Psalmi 46.2)
Domnul este răsplătitor și cu șapte părți îți va răsplăti. (Ecclesiasticul 35.11)
Domnul ia parte la suferința fiecăruia dintre noi. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Domnul iubește atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)
Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregătește rușine. (Părintele Savatie Baștovoi)
Domnul vede inima mea. 11.4
Domnul, doctorul sufletelor noastre. 5.19
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie! Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)
Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea sfântă. 9.4
Doamne, ajută-mă ca, așa cum am iubit păcatul, să Te iubesc pe Tine. (Fericitul Augustin)
Doamne, cu ce-am greșit? 7.14
Doamne, dacă îți cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine, ci pentru a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)
Doamne, Dumnezeul meu, păzește-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)
Doamne, fă cu mine ceea ce am făcut eu altuia. 6.11
Doamne, facă-se voia Ta în viața mea. 9.4
Doamne, fă-mă robul Tău, ca să devin cu adevărat liber. (Fericitul Augustin)
Doamne, iartă-mă, așa cum iert și eu. 12.16
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate și pe Tine Te-am căutat toată viața. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iași)
Doamne, trimite-mi trăsnet, căci fiind sănătos nu Te ascult. (Patericul)
Doamne, voiesc să voiesc voia Ta! (Fericitul Ieronim)
Duhovnicul îi pregătește pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, și-i pregătește, determinându-i la o sinceră și eficientă pocăință. (Părintele Andrei Scrima)
El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Îndreptați calea Domnului”, precum a zis Isaia proorocul. (Ioan 1.23)
Eu nu pot cinsti pe zeii voștri surzi și muți, închipuiți prin metale, piatră sau marmură și cinstesc pe Domnul meu, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care este Adevăratul și Atotputernicul Dumnezeu. (Sfântul Mucenic Donat diaconul, torturat și decapitat, anul 307)
Făptuirea dreptății și a judecății este mai de preț pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. (Solomon 21.3)
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. (Ioan 4.15)
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și el însuși a băut din ea și fiii lui și turmele lui? (Ioan 4.11, 12)
Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)
Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
Greșelile drepților sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoșilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele, și: zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greșesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. (Luca 13.8, 9)
Iar Ilie a zis: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia și sufletul meu!” A zis Domnul: „Ieși și stai pe munte înaintea feței Domnului! Că iată Domnul va trece; și înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munții și va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin și acolo va fi Domnul„. (III Regi 19.10-12)
Iar noi toți, privind ca în oglindă, cu fața descoperită, slava Domnului, ne prefacem în același chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)
Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. (Matei 14.28)
Iar poruncile, ca niște jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iar Saul – care se numește și Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)
Iartă-ne, Doamne, precum și noi iertăm. 10.4
„În anul al șaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria și să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău. De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierți. (Deutoronomul 15.1-3)
În anul morții regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau și strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porțile se zguduiau din țâțânele lor, iar templul s-a umplut de fum. (Isaia 6.1-4)
În așa fel că lanțurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
În zadar vă sculați dis-de-dimineață, în zadar vă culcați târziu, voi care mâncați pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiți ai Săi. (Psalmi 126.2)
În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”. (Matei 3.1-3)
Începutul înțelepciunii duhovnicești este frica de Domnul. 4.4
Însă cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 5.15)
Întoarce-te la Domnul și părăsește păcatele, roagă-te înaintea feței Lui și împuținează sminteala ta. (Ecclesisticul 17.20)
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. (Psalmi 142.10, 11)
Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22.36-39)
Lepădarea ta de credință te va pedepsi și răutatea ta te va mustra. Înțelege și vezi cât e de rău și de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău și de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Milostiv și drept este Domnul, și dreptatea Lui rămâne în veac. 9.21
Moartea Domnului s-a făcut moarte morții. 4.11
Nașterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregătește nașterea după Duh a oamenilor. (Patriarhul Daniel)
O, Doamne, Tu ierți pe cei care Te răstignesc și răstignești pe cei care Te iubesc. (Scriitorul Leon Bloy)
Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toți? (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamț)
Ochiul Meu nu te va cruța, nici nu te va milui, ci-ți voi răsplăti după căile tale, ticăloșiile tale vor fi peste tine și vei cunoaște că Eu sunt Domnul”. (Iezechiel 7.4)
Oricât ai fi copleșit de treburi, fă-ți și mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)
Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie. 11.4
Păzește-mă, Doamne, de vrăjmășia prietenilor. (Lope de Vega)
Până la moarte luptă-te pentru adevăr, și Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. (Ecclesiasticul 4.30)
Pâinea vieții, trupul și sângele Domnului. 2.2
Pe cel care se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Pentru ca, după cum este scris: „Cel ce se laudă în Domnul să se laude”. (I Corinteni 1.31)
Prietenul credincios este leacul vieții și cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)
Prima cauză de prăbușire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit șarpe, iar prăbușirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbușiri el încă putea să se ridice și să vorbească cu oamenii în tovărășie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus și nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit și să se hrănească din lucrarea viciilor pământești. La început era vrăjmaș ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe față ca fiind dușman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înșelătoare. (Sfântul Ioan Casian)
Prin porunci, Domnul face nepătimași pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieștile dogme le dăruiește luminarea cunoștinței. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Putem studia cât poftim, totuși nu-L putem cunoaște pe Domnul câtă vreme nu vom viețui după poruncile Lui, căci nu prin stiință, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. 1.1
Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare și ea se numește fericire. (Tertulian)
Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. (Psalmi 120.1, 2)
Robul pântecelui socotește cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri se va îmbogăți. (Sfântul Ioan Casian)
Rugăciunea constituie o înălțare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversație a intelectului cu Domnul. (Evagrie Ponticul)
Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre și nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! – și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți. (Luca 13.24, 25)
Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creștini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâțea necredincioși rămân câți credincioși am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)
Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru, sau nu? 6.5
Sufletul omului este un sfeșnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)
Și a zis Domnul către mine: „Du-te iarăși și iubește o femeie îndrăgită de un prieten, și totuși desfrânată, așa precum Domnul iubește pe fiii lui Israel, deși ei se întorc spre dumnezei străini și iubesc turtele de struguri”. (Osea 3.1)
Și ați uitat îndemnul care vă grăiește ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când ești mustrat de El. (Evrei 12.5)
Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Și hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Și de multe ori l-a aruncat și în foc și în apă ca să-l piardă. Dar de poți ceva, ajută-ne, fiindu-Ți milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]
Și deșteptându-se din somn, Iosif a făcut așa precum i-a poruncit îngerul Domnului și a luat la el pe logodnica sa. Și fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25)
Și Domnul a vorbit mai departe cu Iov și i-a zis: „Cel ce s-a apucat la ceartă cu Cel Atotputernic se va da oare bătut? Cel ce judecă pe Dumnezeu va răspunde ceva?” Și Iov a răspuns Domnului zicând: „Dacă am fost ușuratic, ce răspuns să-ți mai dau? Voi pune mâna mea pe gura mea. Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi; de două ori și nu voi lua-o iar de la început”. Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii și a zis: „Încinge-ți coapsele ca un viteaz și te voi întreba și Îmi vei da lămuriri. Poți tu cu adevărat să găsești cusur judecății Mele? Și Mă vei osândi pe Mine, ca să-ți faci dreptate? Este brațul tău ca brațul lui Dumnezeu? Și glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui? (Iov 40.1-9)
Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea. (Matei 8.7, 8)
Și iată o femeie cananeiancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)
Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. (Matei 28.2-4)
Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini. (Faptele Apostolilor 12.7)
Și iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate și pe cele din urmă și pe cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta. Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge. (Psalmi 138.5, 6)
Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. (Luca 1.28)
Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Și mâncându-l viermii, a murit. (Faptele Apostolilor 12.23)
Și Moise a zis: „Arată-mi slava Ta! ” Zis-a Domnul către Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura„. Apoi a adăugat: „Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască„. Și iarăși a zis Domnul: „Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!” (Ieșirea 33.18-23)
Și pentru boală mulțumiți Domnului. 10.2
Și pentru ca să nu mă trufesc cu măreția descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Și Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuiești. (Ioan 8.10, 11)
Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigonești. Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă. Și el, tremurând și înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoșteau nici părinții tăi, ca să-ți arate că nu numai cu pâine trăiește omul, ci că omul trăiește și cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. (Solomon 16.2)
Tocmai aceasta constituie adevăratul bine: Să privești mereu numai spre bine întru Iisus Hristos, Domnul nostru. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu! (II Regi 22.29)
Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – fericit în pădure unde fiecare copac grăiește prin tine. Doamne ce minunăție! În păduri, pe dealuri e liniște, liniște spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând față cu toți, destoinic să dea învățătură, îngăduitor, certând cu blândețe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului, și ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinși, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Vai vouă, celor ce ați pierdut răbdarea! Ce veți face când vă va cerca Domnul? (Ecclesiasticuul 2.15)
Zis-a Avva Arsenie: Odihnește pe părintele tău, ca după ce va merge către Domnul, să se roage pentru tine și ție bine îți va fi.
„Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale”. (Matei 22.24)