Căci închinarea la idolii cei deșerți, care nici n-ar trebui pomeniți, este începutul, pricina și sfârșitul a tot răul. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 14.27)
Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deșertăciune trecătoare și lațuri ale morții. (Solomon 21.6)
Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! (Ecclesiastul 1.1, 2)
De ce vorbiți deșertăciuni și nu împliniți ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu puteți vedea. Iată, de față stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Și așa a fost încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372.
Deșertăciunile lumești. 5.2
Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găsește vase deșarte de grijile omenești. (Fericitul Augustin)
Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? (Psalmi 4.2)
Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)
Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă. (Psalmi 118.37)
Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor. Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă și în inimă rele au grăit. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.1-3)
Oamenii nu suportă ideea sfârșitului lor și de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deșarte. (John Galsworthy)
Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni? (Psalmi 2.1)
Să nu pierdem timpul cu deșertăciuni, căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să nu se creadă în minciună, fiindcă știm că e deșertăciune. (Iov 15.31)
Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. (Psalmi 30.6)