Așa zice Domnul: „Iată voi restatornici corturile lui Iacov și sălașurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul său și templul se va zidi ca mai înainte. Se vor înălța din ele mulțumiri și glas de bucurie; îi voi înmulți și nu vor mai fi împuținați, îi voi încununa cu glorie și nu vor mai fi înjosiți. (Ieremia 30.18, 19)
Când iarba s-a trecut și pășunea s-a isprăvit și fânul de pe dealuri s-a strâns, tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta și țapi ca să plătești pășunea; (Solomon 27.25, 26)
Orice vale se va umple și orice munte și orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte și cele colțuroase, drumuri netede. (Luca 3.5)
Pentru ce, o, împărate, chinuiești fără de omenie oameni nevinovați și-i silești să se lepede de dreapta credință? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care pornise o mare prigoană împotriva creștinilor, prefăcându-se bisericile în temple păgânești și omorându-se mulțime mare de creștini. Artemie era mare dregător împărătesc și comandant militar la Alexandria, încă din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împăratului a fost scos din dregătorie, torturat și apoi decapitat, la anul 362. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la București, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)
Și întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n-au născut și sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; și dealurilor: Acoperiți-ne. (Luca 23.28-30)
Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – fericit în pădure unde fiecare copac grăiește prin tine. Doamne ce minunăție! În păduri, pe dealuri e liniște, liniște spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)
Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. (Isaia 40.3, 4)
Văzut-am desfrânarea ta și strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale și urâciunile tale de pe dealuri și din câmp. Vai ție, Ierusalime, tu ești necurat! Dar până când…?” (Ieremia 13.27)